La moment aniversar se afla in concert la Vama Veche, care il asteapta in delir, cu panzele sus. Isi doreste ca anul ce urmeaza in viata sa sa fie mai bun decat ceilalti. Mircea Baniciu implineste astazi 58 de ani. Arhitect de meserie, a aju
La moment aniversar se afla in concert la Vama Veche, care il asteapta in delir, cu panzele sus. Isi doreste ca anul ce urmeaza in viata sa sa fie mai bun decat ceilalti. Mircea Baniciu implineste astazi 58 de ani. Arhitect de meserie, a ajuns celebru ca solist al grupului Phoenix. Dupa evadarea in Occident a colegilor de echipa, si-a continuat cariera pe cont propriu. Fiecare concert din acea perioada se incheia obligatoriu cu un cantec sau doua Phoenix, mai ales Andrii Popa si Mica Tiganiada. In intreaga sa cariera a inregistrat peste 15 discuri cu Phoenix, Pasarea Colibri, solo sau ca invitat. "Cred ca mi-am pastrat o buna parte din naivitate, o buna parte din dorinta de a face ceva si din optimismul pe care l-am avut acum 25-30 de ani, dar s-au schimbat vremurile si m-am adaptat lor. Anii a€™70 mi-au schimbat macazul vietii. Intrasem la facultate si ma pregateam sa devin un bun arhitect. Atunci a aparut Nicu Covaci si mi-a zis: «Vino cu noi in Phoenix!». Lucrurile au decurs in asa fel incat am terminat facultatea, dar nu am ajuns niciodata un bun arhitect. M-a bucurat succesul pe care l-am avut si faptul ca am facut intotdeauna ce mi-am ales si ce mi-a placut. Asta m-a tinut cu zambetul pe buze. M-a suparat si continua sa ma supere prostia, rautatea si minciuna. Viata de artist inseamna si o doza mai mare de libertate. De regula, sacrificati sunt cei din familie, pentru ca nu petrecem destul timp impreuna, dar cazul meu nu este singular. Sunt atatia oameni care sunt aproape de casa si de fapt sunt departe. In ultima perioada a anilor de comunism am simtit ca imi doream sa vand chitara si sa renunt la ideea de a face muzica, pentru ca eram tratati ca lautari. Incepuseram sa fim tratati ca niste saltimbanci care nu-si gasesc locul si de care nu prea e nevoie. Cei de aici incepusera sa se cam sature de mine. Invartindu-ma in acelasi loc, neputand face tot ce mi-am propus din cauza cenzurii, m-am gandit ca ar fi timpul sa renunt si sa ma reapuc de arhitectura. Anii a€™90 in care s-au schimbat foarte multe lucruri m-au facut sa ma razgandesc. In sfarsit, am putut calatori, pentru ca dupa plecarea celor de la Phoenix si pana in a€™90 nu am avut voie sa ies nici macar pana in Bulgaria. Nu am foarte multe lucruri pentru care mi-as face mustrari. Ma felicit ca am facut intotdeauna ce mi-a placut. Regret ca nu am compus mai mult. Modul nostru balcanic nu mi-a permis sa fac mai multe. Poate, daca eram nascut in Germania, m-as fi apropiat de un Beethoven sau, daca ma nasteam in Austria, m-as fi apropiat de un Mozart. Mi-as fi dorit sa folosesc mai mult ceea ce mi-a dat Dumnezeu."
Despre autor:
