Un cotidian central, Gardianul, publica intr-un serial stupefiant stenogramele audierilor capilor serviciilor speciale romanesti intr-o comisie parlamentara. Rand pe rand, la aproape 18 ani dupa ce a fost impuscat Nicolae Ceausescu, fosti sau actuali
Un cotidian central, Gardianul, publica intr-un serial stupefiant stenogramele audierilor capilor serviciilor speciale romanesti intr-o comisie parlamentara. Rand pe rand, la aproape 18 ani dupa ce a fost impuscat Nicolae Ceausescu, fosti sau actuali, degajati, domnii generali sau (prezumtiv) civilii care i-au ocarmuit ii informeaza pe alesi ca in Romania se intercepteaza convorbiri telefonice intr-o dusmanie. Romanii, locuitori cu drepturi depline ai falnicei Uniuni Europene, pot afla din lectura stenogramelor ca sub masca luptei impotriva coruptiei si a terorismului sunt urmariti, filati, interceptati si ascultati mai abitir decat pe vremea Odiosului si a Sinistrei.


Mai mult decat atat, gratie marturisirilor pline de inocenta ale generalului Dumitru Zamfir (sef peste "Cooperativa ochiul si timpanul" inca de la inceputurile anilor a€™80) si ale fostului sef al SRI, Radu Timofte, se confirma o mai veche si neagra banuiala. Nu numai oficialii baieti cu ochi albastri asculta, ci si colegii lor, academicienii de SIE si doi sa€™un sfert, care si-au tras si niste fir optic la sediile proprii. Sa nu se distorsioneze sunetul si sa nu mai fie nevoie sa stea cu mana-ntinsa la baietii cu castile pe urechi de la SRI. Plus, ca sa fie masa bogata, mai trag cu urechea (dupa reteta infailibila a Marelui Licurici) si iscusitii procurori anticoruptie din subordinea lui Daniel Morar. Capac la toate, de acest privilegiu pur securistic se bucura cat se poate de ilegal, dar cu stiinta autoritatilor, o sumedenie de investitori privati. La atatia dorobanti platiti gros de stat pentru a manipula convorbirile private ale cetatenilor unei tari democratice, parca nici nu mai conteaza ca lista se completeaza cu niste capitalisti adevarati. Oameni carora, conform confesiunilor "organelor" in fata alesilor, nu le cad nici rangua€™ si nici nivelul de trai daca achita cate 50.000 de euro pentru fiecare frecventa pe care simt nevoia s-o intercepteze ilegal in folos propriu.


Intr-o tara cat de cat normala, lipsita de complicitatile vinovate ale clasei noastre politice postrevolutionare, asemenea dezvaluiri ar fi provocat un scandal monstru. Dar Romania nu este, din pacate, o tara normala si, dupa umila mea parere, mai are drum lung de strabatut pana sa devina. Pe de o parte, parlamentarii care au ascultat linistiti marturisirile privind intruziunile evidente ale statului (si nu doar ale lui) in vietile particulare ale cetatenilor sai au luat act, au consemnat si au semnalat problema aparuta Biroului Permanent. Organism care, ca sa fie clar tuturor ca scandalul trebuie sugrumat inca din fasa, a gasit metoda cea mai simpla de a pasa cartoful fierbinte. Adica a infiintat - va spun oare ceva nou? - o comisie parlamentara pentru cercetarea legalitatii interceptarilor. Atat de tare s-au inspaimantat represivii de aparitia zisei comisii parlamentare de control, incat procurorul general - care vinerea trecuta a avut tupeul de a nega public evidenta - a interzis subordonatilor sai sa se prezinte la audieri. Laura Codruta Kovessi, daca inca nu stiati, conduce Ministerul Public, institutie al carei buget este aprobat de Parlament.


Dat fiind ca probabil nu visa vreodata la o asemenea dregatorie si nu-si da seama cat e de folosita politic si cat de grave sunt faptele sale, atat de tare-i pasa de cei care ar trebui s-o controleze, incat le da un ditamai flitul public. Pe de alta parte, cvasimajoritatea media si impostorii care au confiscat abuziv folosirea titulaturii "societatea civila" (unii dintre ei, chiar foste victime ale abuzurilor statului ceausist totalitar) tac mereu despre acelasi lucru; adanc si filosofic. In cazul presei, e cat se poate de simplu de explicat mutenia: unii-s invidiosi pe lovitura data de Gardianul, altii-s oficiosi, deci nu se face sa-l supere pe Comandantul Suprem, ca suna la redactie sotul sotiei sale Raluca Turcan si risca sa ramana fara slujbe. Cat despre inaltele spirite care populeaza diversele cercuri intelectuale de prosternare colectiva in fata sacralitatii Jucatorului, cum Dumnezeu sa indraznesti sa musti mana care ori te hraneste, ori sta capac peste oala cu dosare?
P.S. Saptamana trecuta, societatea romaneasca de consum a anului 2007 a ajuns la "performanta notabila" a publicarii/dezbaterii corespondentei electronice private a ambasadorului in Mexic. Suntem pe calea cea buna. Daca mai inregistram/publicam si niste partide de sex ale persoanelor publice, am impresia ca ajungem la un pas de Nirvana.


Despre autor:

Jurnalul National

Sursa: Jurnalul National


Abonează-te pe


Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.