In zorii noii noastre istorii, legate strans de Uniunea Europeana, nu mai avem de ales. In perspectiva trecerii la euro, probabil in 2014, suntem nevoiti sa ajungem, in cativa ani, la o inflatie anuala mai mica de 2%. Un obiectiv pe care Banca Nationala il monitorizeaza pas cu pas.   Dezinflatia a ajuns intr-un stadiu avansat de consolidare. I s-a spus adio, deja, oricarei sperante ca rata inflatiei va mai putea fi negociataa€¦ asa cum se petreceau lucrurile in vremea acordurilor cu FMI. Sau ca firmele neviabile isi vor mai gasi salvarea de la faliment prin inflatie. Dar la inflatia de 2% nu vom ajunge usor.Preturile actuale reflecta inca neputintele unui sistem economic lipsit de eficienta. Dar si o dezinflatie brusca, ce s-ar putea produce din cauza prabusirii puterii de cumparare, ar fi catastrofala. Ea trebuie evitata cu orice pret. Dar tot cu orice pret trebuie sa fie evitate noi explozii inflationiste. Trebuie evitate socurile tip a€™97, cu un salt brusc al inflatiei in sus, in martie, la 30,7%, apoi cu un salt brusc in jos, in iulie, pana la 0,7%, dupa care a urmat un alt urcus, spre toamna-iarna. Nimic nu este mai greu decat calibrarea masei de bani si realizarea unor planuri de afaceri racordate la astfel de zig-zag-uri. Inflatia nestatornica, dominata de coborasuri niciodata sigure, pentru ca erau frecvent urmate de urcusuri a lovit puternic in  stimulentele muncii. Preturile inselatoare au indepartat numeroase categorii sociale de fluxul real al pregatirii si performantei profesionale. Din aceasta cauza, in primul rand, noi nu am ajuns decat la o eficienta modesta. Munca nu a devenit competitiva si nici nu e inca stimulata sa fie competitiva.   Inflatia ce si-a schimbat mereu cursul, coborand si urcand, a avut si un rol demoralizant la nivelul intregii societati. Preturile, in schimbare continua, ingrijorau populatia si produceau confuzie sociala. Iata de ce, intre marile reusite ale anilor 2000-2007, un loc insemnat il ocupa ofensiva impotriva inflatiei. Proces extrem de greu de sustinut. A fost nevoie, clipa de clipa,  sa li se dea in cap preturilor pentru a nu descuraja consumul; dar pe de alta parte, insa,  regiile de utilitati si companiile industriale monopoliste nu s-au aratat dispuse sa-si diminueze costurile pentru a tempera preturile de consum. Mecanismul folosit timp de 17 ani, in care inflatia a tinut loc de productivitate si competitivitate, s-a uzat. Inlocuirea lui nu mai poate intarzia. Avem o singura sansa: parasirea iluziei ca se poate trai din exceptii. Solutia e limpede: fara inflatie, cu concurenta la sange si cu promovarea bataliei pentru a fabrica si a vinde... pe bani. Asa cum e in toata lumea.   Dezinflatia si PIB-ul sunt doua realitati ce nu mai pot fi despartite. In 2000 am iesit din epoca descresterii. Atunci a si inceput urcusul: nu doar al productiei industriale, ci al economiei in ansamblu. Romania a obtinut un produs intern brut (PIB) cu plus in anul 2000, au numarat deja opt ani de crestere economica nein-trerupta, vom numara altii de aici inainte. Cresterea  economica s-a cuplat cu calmarea inflatiei. Romaniei nu-i trebuie, acum, un PIB cu plus, ci unul care sa exprime plusuri cantitative bazate pe  calitate. Va fi nevoie de o noua restructurare. Caci intr-o economie in care marile mize nu sunt - inca! - productivitatea, competitivitatea si eficienta, supraefortul de a produce mai mult cere prea multe importuri, prea multi bani, un consum mare de capital fix. Desi economia s-a inscris intr-o tendinta buna, continua sa fie inregistrate pierderi cauzate de modul invechit in care este organizata munca in multe dintre companiile romanesti. In acelasi timp, inevitabil, cresc stocurile de produse finite. Paradoxal e ca in Romania, pe o piata dinamica, asaltata de un consum in crestere exploziva, o parte a ofertei interne de bunuri si servicii isi gaseste greu cumparatori. Toate aceste boli urca pretul cresterii economice.   Miza pe o alta ecuatie economica - in care venitul sa fie legat de competitia muncii, iar productia de bunuri si servicii sa corespunda cerintelor lumii actuale - este solutia optima. Economia are nevoie de un nou avant, de o noua organizare. Ca sa obtinem, in economie, mai mult profit din cheltuielile angajate in activitati productive. Iata conditia care ne va aduce mai multi bani pentru investitii si pentru consum. Atentie, insa! Fara cresteri care sa nu aduca pagube in loc de castig, fara o industrie care sa nu mai consume in nestire materii prime si resurse energetice si, cu deosebire, fara sa ajungem la inflatia dorita, de sub 2% pe an, nici un fel de alchimie economica nu ne salveaza. Iar elixirul cresterii PIB-ului, atat de mult visat de politicieni, nu ne va aduce si elixirul bunastarii.