Susurul izvoarelor din piscina

Carlotei iar i-a murit o matusa. Biata fata, cum vrea sa plece si ea undeva, la Agigea sau la Busteni, sa se odihneasca un pic, cum ii moare o matusa bogata la Viena sau la Stockholm. De zece ani nu face altceva decat sa vanda sau sa reconstruiasca vile. Si bineinteles sa numere bani. Ce bine de tine c-ai fost la bulgari, mi-a zis Carlota din Florida, unde tocmai inmormantase o matusa, mereu imi zic sa stau si eu macar o saptamana pe plaja la Albena si sa nu fac nimic. Era chiar atat de bogata cat se spune?, am intrebat-o. Ingrozitor de bogata, a zis Carlota. Nu stiu ce-o sa ma fac!


Mie ultima matusa moarta mi-a lasat un loc de veci la Straulesti, plin cu matusi. Daca mai pleaca inca una departe intr-o lume mai buna, cum a precizat preotul, referindu-se la lumea rea, care lipsise de la cimitir, dar la pomana mortului venise, trebuie s-o ingrop in picioare. Preotul nu stia ca matusa mea nu ar fi trebuit sa se grabeasca, fiindca lumea mai buna se gasea si dincolo de gard, in vila pe care si-o construise alaturi de cosmelia ei nepoata favorita. Aceasta-i dintotdeauna problema cu matusile, ca pana si batranele care n-au nimic de impartit ii dau tot ce-i mai bun, din ce n-au, unui nepot sau unei nepoate preferate.


Carlota insa nu are rivali. Macar de-ar tine-o in ritmul asta, a continuat ea sa mi se vaite, de departe, de foarte departe, dintr-una din odaile palatului mostenit in Florida. Daca incep sa moara cate doua pe an, sunt terminata. Carloto, i-am zis, scuza-ma ca sunt indiscret intr-un moment atat de delicat pentru tine, dar n-ai nici o matusa asa, mai saracuta? Sa iei, de exemplu, doar argintaria si bijuteriile intr-un geamantan si sa nu te opresti decat la Agigea, intr-o camaruta cocheta de doi metri pe doi cu iesire la mare?! Nici una, a raspuns Carlota si a izbucnit in plans. Ca era plansul ei sau susurul izvoarelor, care se varsau din Mexic direct in piscina din Florida, n-aveam cum sa stiu. Si nici nu era cazul sa insist. A existat intr-adevar, a zis Carlota, si o matusa care, in afara de bijuterii si argintarie, nu mi-a lasat nimic. Numai ca nu m-am descurcat cu un geamantan. Tot cu camionul m-am chinuit.


Simtind ca discutia a ajuns intr-un impas, mai ales ca lacrimile Carlotei sau poate izvoarele din piscina aproape ca acopereau convorbirea, m-am interesat cand avea sa mai vina in Romania. Ce dragut din partea ta ca ma intrebi, a zis Carlota, fiindca am o mica rugaminte. Cauta-mi o camera la particulari, la Busteni. Ceva simplu, sa uit de toate, sa dorm si eu zece ore, fara sa mai visez trenuri, camioane, notari si transatlantice.


Am consolat-o, zicandu-i ca poate sa vina oricand, deoarece aveam o matusa care dadea camere si cu ziua. Cu 40 de euro pe zi, am zis mai mult in gluma, ca sa vad ce efect are un pret atat de mic asupra unei persoane care nu mai prididea cu inventarul averilor. Atat de scump!?, a exclamat cu glasul sugrumat de mirare Carlota.
Si susurul izvoarelor din piscina a incetat brusc.

---

Despre autor: