Din purism excesiv, discutam faptele artistice ca si cum n-ar avea legatura cu celelalte dimensiuni ale vietii comunitatii.

Or, mai ales in cazul „culturii de masa", aceste relatii nu sint doar pregnante, ci conduc la cele mai neasteptate efecte. Probabil, nu izolate, ci in co-evolutie cu alte fapte. Revin la exemplul vizitei „Stones"-ilor. M-a mirat ce comentat a fost, pe asa canicula, articolul de saptamina trecuta. Cred ca am fost aprobat mai ales de congeneri si criticat de cei tineri, poate foarte tineri. Semnalam succesul general al piesei „Satisfaction". Din pricina acelei melodii, pentru noi, adolescentii si tinerii anilor saizeci-saptezeci, „Rolling" n-a fost o trupa intre altele, cum nici rockul n-a fost doar muzica, ci a insemnat si spargerea barierei auditive dintre doua lumi. Prin rock, prin parul lung pe care l-a ocazionat - pe care, da, il tundea militia! -, prin generalizarea jeansilor, aici, in Est, faceam micile exercitii de libertate. Poate nu e bine, poate afectam „puritatea artei", dar asa stau lucrurile. Oricum, nu pot uita cum stateam cu urechile lipite de radiourile bruiate ca sa auzim „Metronomul" lui Cornel Chiriac sau „Top twenty, top 20", ori cum cumparam un LP cu echivalentul sfertului de salariu! Cum, la mijloc de septembrie, ne-am pus la scoala bentite de doliu la moartea lui Hendrix, amintindu-ne ca, tot la scoala, ni se pusese, cu ani in urma, doliu la moartea lui Dej!

Vestul a cistigat batalia si, mai ales, a cistigat-o prin implozia, nu prin explozia comunismului, si datorita spargerii barierei auditive dintre sisteme, urmata in anii optzeci de spargerea barierei vizuale. Inainte de a pierde economic razboiul, caci militar, har Cerului!, n-a fost cazul, comunismul l-a pierdut ideologic si mental. Oricit s-ar fi straduit, eficienta propagandei, mai ales la tineri (dar de la inceputul anilor saizeci la finele anilor optzeci s-au succedat citeva generatii), nu putea rivaliza cu muzica rock si tot ce se intimpla in jurul sau. Nu poti cistiga un razboi cind aproape toti supusii, demoralizati de propaganda ta, nu doar de lipsuri si saracie, sint cuceriti de cea adversa! Din acest motiv, cei care strimba din nas la concertul „Stones"-ilor - au venit tirziu, sint batrini, exploateaza comercial spiritul revoltei, sint parte a sistemului, au cintat in Rusia ori China etc. - se insala. Ei n-au venit pentru prezent - oricit de exploziv a fost concertul -, ci pentru trecutul pe care ni-l amintim cu ura, spaima si nostalgie. Au venit sa faca bilantul!

Liviu ANTONESEI este scriitor si profesor la Universitatea „Al.I. Cuza" din Iasi