Turul Frantei a ajuns ieri la etapa a 17-a, insa scandalurile si controversele se tin scai de aceasta competitie, iar finalul de duminica deja a devenit prea putin interesant. "Este cel mai tare test sportiv din lume, e ca si cum ai alerga cate un maraton in fiecare zi timp de trei saptamani", scria intr-un editorial, cu multi ani in urma, "New York Times", despre Le Tour.
La startul acestei editii, directorul intrecerii, Christian Preudhomme, admitea ca scandalul de anul trecut, cu ridicarea titlului castigat de Floyd Landis, a afectat serios imaginea Le Tour. De aceea s-a decis ca startul editiei 2007 sa se dea la Londra, "un oras de unde poate incepe o revolutie in acest sport prea mult hulit in ultimii ani". Milioane de oameni inca se mai inghesuie sa vada live evenimentul, alte zeci de milioane il urmaresc la tv, insa exista semnale tot mai clare din partea sponsorilor si a media ca acest scandal perpetuu care este Le Tour nu poate continua la nesfarsit.
Anul acesta a fost cel mai drastic control antidoping din istorie, 160 de sportivi fiind testati in saptamana dinaintea startului Le Tour, mai multe zeci de sportivi fiind opriti sa concureze. Caravana a mers mai departe, ca de obicei, pana in urma cu trei zile. Pe 24 iulie, Alexander Vinkourov, unul dintre favoriti, a fost exclus din cursa, pentru o transfuzie de sange menita sa-i imbunatateasca performantele. S-a retras imediat si echipa sa, Astana. A doua zi, Cristian Moreni a fost depistat pozitiv cu testosteron si, de asemenea, eliminat din Le Tour, impreuna cu intreaga echipa Cofidis. Tot pe 25 iulie a explodat inca o bomba: Michael Rasmussen (foto), liderul caravanei dupa 15 etape, a fost retras chiar de echipa sa, Rabobank, pentru incalcarea regulilor interne, mai concret, pentru ca a mintit ca s-a aflat in Italia inaintea startului competitiei, cand s-au facut controale inopinate si el s-a ascuns, de fapt, in Mexic. "Ne-a spus de mai multe ori unde se antreneaza si el era in cu totul alta parte", a comentat Theo de Rooy, managerul echipei Robabank pentru televiziunea olandeza. Agentia Reuters noteaza ca retragerea danezului este o lovitura cumplita pentru competitie, inca una, dupa cele de zilele trecute. In ciuda deficitului de imagine, Pat McQuaid, presedintele Federatiei Internationale de ciclism, se declara de neclintit in lupta pentru respectarea regulilor. "Ma intreb doar de ce nu au luat (n.r. sefii Robabank) aceasta decizie atunci cand au avut informatia, in luna iunie. Oricum, este o politica de toleranta zero impotriva acestor incalcari de regulament si nu pot decat sa aplaud hotararea echipei", a spus McQuaid pentru Reuters. Astfel, pe langa de acum traditionalele raiduri ale politiei prin hotelurile in care stau echipele, pe langa obisnuitele arestari de oficiali si chiar rutieri, Le Tour se trezeste acum cu un nou lider exclus, dupa ce anul trecut americanul Floyd Landis a trecut triumfator pe sub Arcul de Triumf din Paris, pentru ca, peste o saptamana, trofeul sa-i fie retras si bucuria victoriei sa fie din nou transformata intr-un imens scandal de dopaj, care se judeca si astazi.
Istoria unui mit
Le Tour a debutat in 1903, la initiativa unui jurnalist francez. A suferit de atunci o multime de transformari, dar a ramas continuu o sursa de scandal, pe care, totusi, francezii si intreaga lume au iubit-o. Iata un scurt istoric al unei competitii cu peste 100 de ani de traditie.
l In iarna anului 1903, Henri Desgrange pune la cale aceasta cursa, pentru a creste vanzarile revistei sale, L'Auto, predecesoarea actualului ziar L'Equipe. La start se aliniaza 60 de rutieri, se merge haotic, fiecare cand vrea, chiar si noaptea, pe o distanta de 2500 de kilometri, dar succesul este garantat, tirajul L'Auto crescand de la 25.000 de exemplare pe zi la 65.000.
l Trisorii apar inca de la a doua editie: se pun cuie pe sosea, iar unii concurenti nu se sfiesc sa ia trenul sau masina pentru a ajunge mai repede. Rutierii se "dopeaza" la greu cu alcool, determinand aparitia unor reguli mai stricte.
l Castigatorul editiei 1906, Rene Pottier, se spanzura de carligul de care isi tinea atarnata bicicleta, cu putin timp inainte de startul cursei din 2007.
l Dupa cinci ani de pauza, din cauza Primului Razboi Mondial, Le Tour se reia in 1919, cand se introduce tricoul galben, pentru castigatorul de etapa, prin care Desgrange dorea sa evidentieze liderul. Primul indreptatit la aceasta onoare refuza, fiindca se teme sa nu devina tinta adversarilor.
l In anii '20, Turul Frantei devine cea mai importanta intrecere sportiva de pe mapamond, evolutia sa fiind relatata detaliat in toate ziarele lumii.
l In 1924, Henri Pelissier, campionul en-titre, este eliminat fiind s-a dezbracat in munti, regulamentul prevazand la acea vreme costumatie identica de la plecare pana la sosire, dar si repararea bicicletelor doar de catre concurenti, cu sculele pe care le aveau la ei.
l Prima mare drama: Ottavio Bottecha, castigator in 1924 si in 1925, erou national in Italia, este ucis de fascisti in 1927, pentru declaratii impotriva lor.
l In anii '30 francezii reusesc sa creasca spectaculos popularitatea Le Tour, atat prin victorii ale conationalilor, unele "ajutate", dar si prin transmisii radio ale intregii competitii.
l Henri Desgrange moare in 1940, Le Tour nu se tine intre '39 si '47, din cauza razboiului, chiar daca nemtii, care ocupasera Franta, insista pentru organizarea competitiei.
l In 1952 Le Tour este in casele tuturor pentru prima data, prin intermediul televiziunii.
l In anii '60, intreaga Franta este tinuta cu sufletul la gura de rivalitatea dintre Jaques Anquetil, un bogat arogant, si Raymond Polidour, un sarac extrem de simpatic. Primul castiga de cinci ori Le Tour, dar in inimile tuturor ramane al doilea, care "eternul" perdant, dupa 14 ani de curse in care termina de cinci ori pe locul 2 si de trei ori pe pozitia a treia.
l In 1967, englezul Tom Simpson moare pe Mont Ventoux, ca urmare a caldurii si a consumului de droguri. Iubitorii curselor ii priveau cu simpatie pe "consumatori", intr-o perioada in care drogurile reprezentau un mod de viata pentru tinerii din Europa de Vest, mai ales ca acestea erau folosite pentru dureri, si nu pentru imbunatatirea performantelor.
l Din '68 se introduc controale medicale, pentru a preveni astfel de tragedii, iar in lumina reflectoarelor apare Eddy Merckx (foto). "Canibalul" socheaza intreaga lume prin usurinta cu care se impune atat la sprinturi, cat si la ascensiuni. Cinci "Le Tour" si alte 250 de curse majore castigate i-au asigurat un loc intre cei mai mari sportivi ai secolului XX. S-a retras in 1975, dupa ce a fost lovit de un suporter francez pe sosea.
l Bernard Hinault este un alt exemplu de francez mare campion, cinci titluri, urat pana la extrem de compatriotii sai, care i-au incurajat in anii '78-'82 pe toti rivalii sai. El a facut echipa in 1985 cu americanul Greg Lemond, primul castigator al Le Tour de peste ocean, pe care l-a sabotat cat a putut de mult in incercarea de a se incorona pentru a sasea oara.
l Spaniolul Pedre Delgado este primul castigator al Le Tour (1988) depistat pozitiv, dar ramas campion pentru ca Federatia Internationala de Ciclism nu interzisese, la fel ca CIO, substanta gasita in organismul sau.
l Anii '90 ii apartin lui Miguel Indurain. "Big Mig" sau "Extraterestrul" avea un fizic incredibil, un rutier nascut pentru a concura. A castigat cinci titluri, l-a pierdut pe al saselea dupa o lupta superba cu danezul Bjarne Rijs si s-a retras cu medalia de aur castigata in 1996.
l In 1995, italianul Fabio Casartelli a murit in Pirinei dupa ce a cazut la o viteza de 88 km pe ora. Un tanar coleg american, Lance Armstrong, castiga imediat o etapa, dedicandu-i victoria lui Cassartelli.
l Din 1997 incep perchezitiile si arestarile, scandalurile se tin lant, Marco Pantani si Jan Ullrich isi trec in palmares cate un titlu plin de suspiciuni.
l Din '99 si pana in 2005, Le Tour devine afacerea personala a americanului Lance Armstrong. Acesta intra in cursa in '99 la cateva luni dupa incheierea unui tratament pentru cancer la testicule si nu mai cedeaza prima pozitie, devenind cel mai titrat ciclist din istorie. Se retrage in 2005, dupa ce castiga al saptelea Le Tour consecutiv, fiind acuzat ca s-a dopat in 1999. Tot in 2005 moare si Marco Pantani, campionul italian fiind gasit de politie intr-o camera de hotel ucis de o supradoza. (B.G.)
"France Soir" anunta decesul Turului
Cotidianul "France Soir" a ales sa protesteze intr-o maniera iesita din comun fata de scandalurile de la Turul Frantei, publicand ieri pe prima pagina anuntul de deces al competitiei. Acest deces "a survenit pe 25 iulie 2007, la Orthez, la varsta de 104 ani, in urma unei lungi suferinte. Inmormantarea sa va avea loc in cea mai stricta discretie". Nici celelalte publicatii importante din Franta nu au trecut cu vederea excluderea lui Rasmussen. Liberation a anuntat ca nu va mai publica nici o informatie despre competitie, nici macar clasamentul de etapa. "Afacerile de dopaj care s-au multiplicat distrug valoarea sportiva a probei si nu confera niciun sens ierarhiei de concurenti in afara celei stabilite. Pentru oricine practica meseria de jurnalist, a devenit incoerent sa continui sa publici clasamentele lipsite de orice semnificatie si sa povestesti o epopee care nu prezinta interes decat pentru niste oameni de stiinta si o serie de farmacisti", se arata in editorialul semnat de Renaud Dély. (B.G.)