Pe primarul general al Capitalei, Adriean Videanu, l-am cunoscut in campania electorala pentru alegerile locale de acum trei ani. Desi moderatorul din mine, sper, nu a lasat sa se intrevada vreun sentiment, in timp ce realizam emisiunile de campanie electorala, am avut senzatia, de la inceputul pana la finalul campaniei, ca Adriean Videanu este cel mai bun primar general pe care l-a avut Capitala dupa a€™89, pe cei dinainte necunoscandu-i. Singurul sau defect mi se parea doar apartenenta politica: Partidul Democrat, care, in afara domnului Emil Boc, e format din personaje infatuate si pline de umori.

Om de afaceri de succes, plimbat prin strainatate, stapanind limbajul economic si miscandu-se suplu printre expertii straini - asa il vedeam pe Adriean Videanu atunci, in campanie. Fata de principalul sau contracandidat, Dan Marian Vanghelie, mi se parea a fi la ani lumina de civilizatie. Civilizatie care isi da masura in: respect, energie, intuitie, implicare, devotament.

Videanu a castigat alegerile cu sloganul: "Vin la Primarie!", tiparit pe un afis care il infatisa puternic, zambitor, cu mainile ridicate in sus, catre public. Credeam eu atunci, in semn de: "Baieti, sunt pus pe treaba, imi suflec si manecile daca e cazul, am venit, sunt competent, rezolv tot!!".

Privind in urma si urmarind stupefiata cum reactioneaza domnul Videanu fata de cei care l-au ales, recunosc faptul ca m-am inselat. Si "traduc" acea imagine, a primarului cu mainile in sus, fluturate, ca exprimand cu totul si cu totul alte ganduri: "Am plecat, baieti, pa, ma duc in concediu legal!".

Va marturisesc sincer ca nu imbratisez ideea celor care ar vrea ca autoritatile sa conduca tara de la televizor, sa organizeze permanent conferinte de presa, seminarii, sa participe zilnic la dezbateri televizate, sa provoace evenimente pentru a fi in prim-plan. Pana la un punct, mi se pare o atitudine abuziva si fariseica. De asemenea, nu sunt de parere ca un primar, un ministru, chiar un premier si un presedinte nu trebuie sa mai aiba deloc viata personala pe
timpul mandatului. Au rostul lor si duminicile libere, si concediile vara si iarna.

Ce deranjeaza insa la Adriean Videanu este atitudinea. Atitudinea sa e - si este din ce in ce mai vizibila - de om caruia nu-i place ce face, nu-i convine unde se afla, isi uraste slujba, ii e sila de Capitala, are sentimente potrivnice fata de cei care o populeaza si nimic nu il anima sa se implice mai mult in viata noastra, a bucurestenilor nascuti aici sau adoptati.

Intors de pe Riviera franceza, in plina zi de cod rosu, primarul general s-a ratoit la jurnalisti, i-a afurisit pe guvernanti, a tunat si a fulgerat si... a plecat, din nou, in concediu.(!!!!).

Stau sa ma intreb cum ii prieste vacanta stiind ce e in tara, ce e in Bucuresti, cat de greu ne descurcam cu totii, ca abia daca mai respiram, ca penele de curent ne omoara si am inceput sa ne batem si pe apa.

Daca, in calitate de primar general, Adriean Videanu isi numara sarguincios zilele de concediu legal, cu care ne tot scoate ochii, macar in calitate de presedinte executiv al primului partid al tarii - Partidul Democrat - care mai are putin si strange "popularitatea" Partidului Comunist - ar trebui sa se simta ceva mai responsabil.

Pe langa atatea pacate, Adriean Videanu are si un mare merit: respecta legea. Le da rapid terenuri celor (unora) care cumpara de la mostenitori pamanturi retrocedate, aproba transferuri de teren de la cuca macaii, in buricul targului (altora), aproba montarea cu repetitie de borduri si... tot legal, isi ia si concediu de odihna.

Stie domnul primar general cati manageri si chiar functionari, cati medici, juristi, economisti din patria noastra draga nu si-au mai luat concediu "de odihna legal"? Nu pentru ca ar fi masochisti, ci pentru ca au foarte multa treaba, se implica in actiuni, in proiecte, unii sunt manati de grija ratelor, altii vor sa faca o cariera de succes. Relaxarea domnului Videanu imi intareste convingerea ca este un foarte bun politician. Dar nu si primar...