Sonia Gandhi, liderul Partidului Congresului aflat la guvernare, care a depus eforturi insemnate pentru promovarea candidaturii lui Patil, in primul rand pe motive de sex, s-a referit la scrutin ca la "un moment special pentru femeile din toata tara".
In plus, India poate sa se mandreasca cu faptul ca ultimii doi presedinti proveneau din randul minoritatilor - unul din castele inferioare (Harijan, sau cea a celor "de neatins"), iar celalalt din cadrul comunitatii musulmane.
Ca fiica a unei femei care a luptat pentru drepturile femeilor in perioada miscarii de independenta si care a pus bazele uneia din primele institutii de promovare a femeilor, alegerea lui Patil ar trebui sa trezeasca in mine un adevarat sentiment de mandrie. Insa, in cel mai bun caz, ma incearca sentimente ambigue.
Ultimii doi presedinti ai Indiei au avut distinse cariere profesionale inainte de a fi alesi - unul in cadrul Ministerului de Externe, iar celalalt in domeniul fizicii nucleare - iar reputatiile lor erau ireprosabile. Patil, pe de alta parte, este o persoana controversata, cu o pregatire indoielnica. Majoritatea trusturilor de presa importante din India au adus in discutie, in materialele publicate pe seama ei, acuzatii de coruptie si incompetenta. O publicatie prestigioasa a mers pana intr-acolo incat a calificat alegerea lui Patil drept "jenanta".
Femeile aud adeseori ca trebuie sa fie de doua ori mai bune decat barbatii pentru a fi considerate drept lideri de succes, care merita acest statut. Chiar si daca respingem unele din acuzatiile aduse impotriva lui Patil drept nefondate, este greu de imaginat un candidat mai putin puternic la functia ceremoniala cea mai inalta in cel mai mare stat democratic din lume.
Si, totusi, salut devotamentul dovedit de Sonia Gandhi in desemnarea lui Patil in aceasta functie importanta. Intr-o tara plina de atitudini contradictorii in ceea ce priveste femeile - ce variaza de la venerarea atotputernicei zeite Durga la omorarea tinerelor mirese - astfel de gesturi pot avea o insemnatate deosebita.
Insa gesturile nu se pot substitui actiunilor sau eforturilor necesare consolidarii statutului femeii in India. Intr-adevar, se poate spune ca astfel de actiuni simbolice pot crea o anumita euforie, care sa ascunda faptul ca, din lipsa unei educatii adecvate si din cauza unor salarii mai mici, tinerele din India continua sa aiba mult mai putine sanse decat tinerii.
In vreme ce presedintele Indiei detine un rol ceremonial, in perioade de instabilitate politica - in special in actuala era a guvernelor de coalitie - presedintele este cel care ia decizii cruciale. Multi dintre presedintii anteriori s-au folosit de aceasta pozitie pentru a aduce in prim-plan argumente de ordin intelectual in cazul unor probleme importante in India, precum educatia si diversitatea culturala.
Asadar, presedintele Patil are o palarie mare de purtat. Nu putem decat sa speram ca va dovedi ca criticii sai nu au dreptate. Pentru femeile din India care s-au dovedit adevarati lideri in diferite segmente ale societatii ar fi minunat daca ea ar putea demonstra cat de curand ca dispune de atuuri intelectuale si profesionale adecvate pozitiei.
Vishakha N. Desai este presedinte al Asia Society. Copyright: Project Syndicate, 2007.
www.project-syndicate.org