Laboratoarele BBC au creat un show de televiziune care s-a raspandit cu repeziciune in mai toate tarile cu televiziuni dezvoltate. Programul s-a numit Great Britons (mari britanici) si se baza pe votul acordat in doua etape de telespectatori pentru diferite figuri considerate cruciale de public. Cu alte cuvinte, programul raspunde la intrebarea "pe cine considera publicul de azi ca fiind cei mai mari oameni ai poporului?".In Marea Britanie nu au fost surprize. Cel mai mare britanic al tuturor timpurilor a fost ales Winston Churchill, invingatorul lui Hitler, cel care a aparat insulele cu o incapatanare pe care o putem numi tipic britanica. In Rusia, televiziunea publica a fost destul de prudenta sa faca o cercetare de opinie inainte de a cumpara programul de la BBC, a iesit Iosif Vissarionovich Stalin, asa ca programul nu a mai fost aplicat... In Statele Unite ale Americii a fost foarte greu pentru publicul american sa aleaga intre Ronald Reagan - invingatorul URSS si al recesiunii economice - si Abraham Lincoln - cel care a abrogat sclavia in SUA. Pana la urma, invingator a fost desemnat Ronald Reagan, actorul american de mana a doua devenit un politician universal de mana intai.In Romania, cel mai mare roman a iesit Ştefan cel Mare, urmat de Carol I, Mihai Eminescu, Mihai Viteazu, Richard Wurmbrand, Ion Antonescu, Mircea Eliade, A.I.Cuza, Constantin Brancusi si Nadia Comaneci. Poate ca par bombastic, dar ierarhia romaneasca a fost o perfecta lectie de spirit patriotic. Şi o deplina demonstratie ca oamenii au nevoie de modele, iar personalitatile cu mintea clara si directia bine conturata raman in memoria publica. Din primii 10 romani, jumatate sunt fosti sefi de stat, doi sunt artisti, o sportiva, un savant si un fost comunist devenit preot.Ierarhiile compuse de programul BBC nu sunt prea stiintifice, dar sunt coparticipative: publicul voteaza, participa la dezbaterile despre destinul fiecarui candidat la gloria publica, asista la analize si comentarii deplin calificate. Chiar asa lipsit de temei stiintific, programul are ceva in plus fata de manelismul televiziunilor comerciale din Europa.Dar acest program trezeste dureri vechi si deschide rani acoperite, dar nevindecate. In Portugalia, de departe, cel mai mare portughez nu a fost desemnat Vasco da Gama, cel care a descoperit drumul maritim catre Indii, nu a fost ales de Sousa Mendes, cel care a salvat mii de evrei de teroarea nazista in Europa, ci Antonio de Oliveira Salazar, dictatorul Portugaliei pentru 40 de ani. Televiziunea publica portugheza a incercat sa-l elimine din competitie, ceea ce a provocat o enorma revolutie in mass-media si pe bloguri. Pana la urma televiziunea a acceptat votul popular si l-a declarat pe Salazar castigatorul competitiei. Ceea ce a intensificat dezbaterea publica.La cinci ani dupa moartea lui, in 1975, in Portugalia a avut loc "revolutia garoafelor", o revolta militara sprijinita de comunisti (care, in ciuda prigoanei regimului lui Salazar, au fost totdeauna foarte influenti in Portugalia) si social-democrati, care insa nu a adus decat 10 ani de declin economic si coruptie. Numai acceptarea Portugaliei ca stat membru in Uniunea Europeana in 1985 a pus capat recesiunii economice, dar nu si coruptiei. Chiar si astazi, problema coruptiei este pe primul loc pe agenda publica in Portugalia.Dezbaterea din Portugalia in jurul lui Salazar si politiei sale secrete, celebra PIDE, are toate asemanarile posibile cu dezbaterea din Romania in jurul Securitatii si regimului comunist. Cu o diferenta: portughezii nu stiu nici acum daca Salazar trebuie condamnat pentru ceea ce a facut rau sau onorat pentru ceea ce a facut bun (neutralitatea din timpul celui de-al doilea Razboi Mondial, cresterea economica sustinuta dintre 1950 si 1970, alfabetizarea, reforma agrara etc.). Iar aceasta confuzie alimenteaza inca partile intunecate ale politicii si administratiei portugheze.