Ca punct de plecare pentru discutia noastra, va propun sa analizam textul scrisorii pe care trei europarlamentari UDMR au difuzat-o recent la Bruxelles, acuzand Guvernul Romaniei pentru lipsa de sustinere in favoarea infiintarii unei universitati maghiare de stat. V-ati opus. Cu ce argumente?
In aceasta declaratie scrisa semnata de cei trei europarlamentari din partea UDMR se condamna atitudinea nu numai a guvernului actual, ci a tuturor guvernelor din Romania de dupa 1989 de a nu fi creat o universitate de stat in limba maghiara. Dar este esential sa facem niste precizari. In primul rand, institutiile comunitare nu au competente din acest punct de vedere. In final, totul este lasat la latitudinea statului in cauza sau, in aceasta situatie care trebuie incadrata in specificul autonomiei universitare, a Universitatii Babes-Bolyai din Cluj-Napoca. Este o chestiune de subsidiaritate si atat Comisia Europeana, Parlamentul European sau Consiliul de Ministri nu au competente din acest punct de vedere. Declaratia semnata de cei trei europarlamentari este doar una de natura politica, fara implicatii juridice. In acest moment, declaratia a fost transmisa spre semnare catre europarlamentari dar, indiferent cati vor face acest lucru, ea nu poate avea efecte juridice asupra statului roman. Desigur, putem discuta despre semnalul politic pe care l-ar putea transmite, cuantificabil in functie de numarul de semnaturi care se vor regasi pe acest document. Personal, eu nu cred ca intr-o Uniune Europeana care vrea sa devina din ce in ce mai puternica, care vrea sa-si construiasca propria sa identitate europeana, asemenea semnale sunt de dorit. Ideea de a separa o universitate, care este acum o universitate multilingvista si care functioneaza perfect in acest sens si acest spirit, cred ca este un act care nu este dorit la nivelul UE. Am afirmat foarte clar ca sunt impotriva unui asemenea demers, sunt impotriva separarii Universitatii Babes-Bolyai pe criterii lingvistice.
Limbile europene
nu trebuie utilizate
ca instrumente politice
De fiecare data cand vorbim de o problema din Romania, am observat ca exista tendinta unei focalizari exclusive pe domeniul national si astfel problema pare sa fie unica si irepetabila. Dar cu asemenea probleme se confrunta doar Romania sau exista precedente in spatiul european?
Vreau sa precizez ceva: declaratia mea pleaca de la situatia concreta a Universitatii Babes-Bolyai si a dorit sa fie una de principiu, aplicabila la nivelul tuturor celor 27 de state membre. Nu este legata doar de o chestiune din Romania, ci de tot ce inseamna problematica respectiva in UE. Din acest punct de vedere, exista situatii similare in destule state membre. Sa ne gandim numai la istoria relativ recenta a Belgiei sau la alte state membre unde problematica multilingvismului este folosita in diferite modalitati. Daca vreti, va pot evoca celebrul caz al Universitatii din Louvain, in Belgia, evenimentele deja intrate in istorie care s-au produs in momentul separarii universitatii de limba franceza de cea flamanda. Va mai pot da exemple legate de situatii din Spania sau Marea Britanie sau din mai multe alte state membre. Noi ne dorim ca diversitatea lingvistica din UE sa fie folosita ca modalitate de creare a unor punti intre cetatenii europeni. Ceea ce nu ne dorim este ca limbile europene sa fie utilizate ca instrumente politice care sa poata duce la diviziuni. Repet, au fost si sunt destule exemple in statele membre, si nu doar in noile state membre, care ne arata ca problematica asta a fost si ramane una extrem de sensibila din punct de vedere politic.
Sa iesim din posibila zona conflictuala si sa intram in cea a constructiei europene, unde argumentul cunoasterii limbilor straine poate fi fundamental. In acest sens, imi reamintesc pozitia dvs critica fata de nivelul redus al performantei romanilor in domeniu. S-a mai schimbat ceva in acest sector, a crescut gradul nostru de competitivitate?
In toate tarile pe care le vizitez obisnuiesc sa ma refer la locul pe care se afla o tara sau alta in raport cu clasamentul europen privind cunoasterea limbilor straine. In raport cu media europeana, Romania se afla undeva la mijloc, in partea a doua a clasamentului, dar nu este printre ultimele clasate. De ce s-a ajuns la aceasta situatie? Explicatiile pot fi multe, plecand de la constatarea ca Romania fost singurul caz din grupul fostelor tari candidate in care, pentru o anumita perioada de timp, indicatorul de cunoastere a limbilor straine a scazut. Motivele acestei stari de fapt sunt poate legate de perioada de tranzitie care a adus diverse experimente, care mai de care mai putin bune, unele chiar esuate, unele cu influenta directa asupra acestui domeniu al invatarii limbilor straine. Dar, pe de alta parte, am putut constata ca exista acum un nivel de constientizare asupra nevoii de a invata limbi straine, atat la nivelul autoritatilor, cat si in mass-media si in opina publica. Se realizeaza ca asta este cu mult mai mult decat o parte a sistemului educational.
Adica mai mult decat principiul cu care am crescut noi: "esti mai cult daca stii limbi straine"?
Este, in plus de asta, o garantie pentru posibilitati cu mult mai bune de dezvoltare profesionala. Este vorba si despre un atu al intreprinderilor romanesti care doresc sa desfasoare activitati de export. Unele state membre considera chiar ca nivelul de cunoastere al limbilor straine de catre populatie poate fi echivalat cu un atu al statului respectiv sau, dimpotriva, un risc pe plan national, asta in contextul unui climat din ce in ce mai globalizat unde competitia cu statele terte este din ce in ce mai importanta.
Interesele Romaniei, identice cu ale UE
Urmeaza o intrebare mai delicata, cea legata de identitatea romaneasca a unui comisar european. In fisa dvs de post se spune foarte limpede ca nu puteti reprezenta interese nationale, ci doar pe cele comunitare. Dar, in realitate, este posibil ca vocea dumneavoastra sa se "incalzeasca" suplimentar cand este vorba despre Romania?
Nu este deloc o intrebare nedelicata, chiar daca subiectul face parte dintre cele mai sensibile in jocul politic european. As vrea sa incep prin a va spune ca am deplina convingere ca, aparand interesele europene, apar si interesele Romaniei. Cred ca, in momentul de fata, daca nu in proportie de 100%, dar in proportie covarsitoare, interesele Romaniei sunt nu similare, ci identice cu cele ale UE. Chiar daca, aparent, exista anumite decizii care, pe termen scurt, ar parea ca nu sunt in interesul Romaniei, pe termen mediu si lung sunt in interesul tarii. Dar, sa fie foarte clar asta, nu sunt apatrid. Eu, Comisarul european Orban, sunt roman. Faptul ca am venit si lucrez pentru Comisia Europeana, faptul ca apar interesele cetatenilor europeni, nu face sa schimbe cu nimic atitudinea si sentimentele fata de tara mea.
Intrebarea mea e simpla: cand si cum se aud ele, cand si sub ce forma se pot afirma?
Exista niste reguli foarte clare ale jocului care permit ca situatii particulare din tara pe care fiecare comisar o cunoaste cel mai bine sa poata fi prezentate si puse pe tapet la nivelul deciziei, la nivelul Colegiului Comisarilor in momentul in care se iau deciziile. Am sa va dau un singur exemplu: comunicarea prezentata de Comisia Europeana pe tema luptei impotriva secetei, chestiune care este acum extrem de sensibila si dureroasa pentru Romania. Faptul ca Romania are un reprezentant la nivelul Comisiei Europene si ca acesta dispune de o echipa de profesionisti foarte bine pregatiti, ne-a permis sa putem face anumite observatii pe acest document, sa introducem anumite particularitati. V-am dat un exemplu, ele sunt nenumarate. Faptul ca fiecare dintre noi cunoaste foarte bine situatia din tara din care provine, ne permite sa adecvam deciziile Comisiei inclusiv la realitatile statului respectiv.
Lobby-ul profesionist,
o necesitate
De ce n-are Romania echipa profesionista de lobby la Bruxelles? Chiar n-are nevoie de asa ceva?
Parerea mea este ca nu numai la nivel de stat e necesar sa ai lobby, ci si la nivelul a cat mai multi factori. Din experienta pe care am dobandit-o acum, va pot spune ca exista nenumarati actori, atat la nivel general unde exista, sa spunem, Reprezentanta permanenta pe langa UE, cat la multiple alte niveluri, politic, economic, cultural, social. Aici exista o activitate de lobby oficial declarata si se face nu numai in favoarea unei politici la nivel national, ci si al unui proiect sau altul, national, regional sau chiar local.
Si de ce nu spuneti asta celor de la Bucuresti?
Ba am spus-o de nenumarate ori!
De ce nu v-au ascultat nici acum, dar de ce nu nici in perioada in care erati in Romania si va ocupati direct de negocierile cu UE? De ce nu ati facut lobby pentru lobby?
Cat timp am fost reprezentat al Romaniei, am facut-o de nenumarate ori, am insistat asupra faptului ca este nevoie ca acest lobby sa fie facut de o maniera sistematica, inteligenta. Dar, deja, la Bruxelles au inceput sa se deschida primele reprezentante ale unora dintre actorii din Romania, atat cei din domeniul de stat cat si din domeniul privat. Sigur ca este doar un inceput, vazand ceea ce au altii.
Dar reprezentarea este primul pas!
Sigur, daca nu esti aici, nu existi! Prima regula: trebuie sa fii aici. Regula a doua: trebuie sa cunosti care sunt regulile si sa le aplici ca atare. Apoi de-abia incepi sa contezi, sa construiesti relatii si aliante. Primul pas in a face lobby eficient este sa-ti identifici interesul. Daca nu esti capabil s-o faci, atunci nu poti face lobby. Sa nu vina cineva cu replica: dar cum se poate sa nu-ti cunosti interesul? Aici sunt mii si mii de dosare care se dezbat in permanenta. Ca sa-ti cunosti interesul, trebuie sa ai o expertiza si am intalnit numeroase situatii in care expertiza nu exista. Dar, intr-adevar, Romania are nevoie urgenta de un lobby facut profesionist, institutional si inteligent.