Cineastii celebri au cite un proiect mult iubit, dar niciodata realizat, fie ca au vrut sa il ecranizeze pe Napoleon, ca Stanley Kubrick, sau pe Kafka, asa cum a incercat David Lynch.

Pina acum, Coppola nu s-a apucat de proiectul saufaraonic: un film care sa condenseze New Yorkului Fiecare mare regizor are o marota cinematografica, un proiect la care se gindeste ani la rind si pe care nu apuca sa il transpuna niciodata pe marele ecran: din lipsa de bani, de actori potriviti sau pur si simplu din cauza anihilarii subiectului. O parte dintre aceste idei au propriile lor povesti, care, in ansamblu, formeaza istoria unor proiecte cinematografice niciodata realizate. Stanley Kubrick a ajuns sa citeasca pina la 500 de carti despre imparatul francez Napoleon si nu a renuntat niciodata la ideea de a-l face personaj de cinema, intr-un film pe care avea de gind sa-l realizeze imediat dupa „2001: Odiseea spatiala". A scris chiar citeva versiuni de scenariu si era chitit sa il aiba in rolul principal pe Jack Nicholson. Insa dupa ce a trasat un parcurs al locurilor prin care trecuse Bonaparte si-a dat seama ca bugetul filmului ajungea la cote uluitoare. Acesta a fost unul dintre motivele pentru care proiectul lui Kubrick nu s-a transformat in realitate, insa criticii au spus adesea ca printre factorii decisivi s-ar fi numarat si lansarea peliculei „Razboi si pace", de Serghei Bondarciuc, in 1968, si esecul comercial al filmului „Waterloo", tot de Bondarciuc, in 1970.

Veridicitatea povestii urmatoare e inca pusa la indoiala, dar exista destui specialisti in istoria filmului care baga mina in foc pentru ea: cu patru zile inainte ca Statele Unite sa intre in cel de-Al Doilea Razboi Mondial, David O. Selznick, megalomanul producator de la MGM care a adus pe marele ecran „Pe aripile vintului", a trimis un memo scenaristei Katherine Brown prin care ii cerea sa se adreseze lui Will Hays (presedintele Asociatiei Producatorilor si Distribuitorilor de Filme din SUA si totodata autorul codului de cenzura cinematografica) pentru a inregistra drepturile de adaptare a volumului „Mein Kampf", de Adolf Hitler. Selznick isi dorea ca filmul sa fie regizat de Alfred Hitchcock, pe un scenariu de Ben Hecht („La rascruce de vinturi", „Notorious"). Obiectivul producatorului era de a „demonstra ticalosia Führerului in fata intregii lumi", la modul cel mai direct, fara nici un fel de parodii sau metafore. Comisia de la Washington a reusit totusi sa-l convinga pe Selznick sa renunte la proiect.

De la publicarea sa, in 1981, multi s-au aratat dornici sa ecranizeze romanul „Hotelul Alb", al englezului Donald Michael Thomas. Cartea incepe cu fanteziile erotice ale unei paciente de-ale lui Sigmund Freud si, treptat, aluneca inspre un comentariu despre Holocaust. In primul proiect de ecranizare, rolul principal ii revenea Barbrei Streisand, dar problemele au inceput atunci cind regizorul angajat de producatorii Robert Michael Geisler si John Roberdeau a propus introducerea unei fibre optice de sticla in vaginul protagonistei pentru a filma scenele de sex. In resuscitarile ulterioare ale proiectului au fost aduse in discutie nume mari, printre care Meryl Streep, Nicole Kidman si Cate Blanchett, regizori precum Bernardo Bertolucci, David Lynch, Hector Babenco, Terrence Malick, Almodóvar, Cronenberg si Kusturica. De curind a fost anuntata preproductia unui film in regia lui Simon Monjack, cu Brittany Murphy in rolul principal, dar proiectul e oarecum in aer din cauza litigiului pentru drepturile de ecranizare.

Nici la virsta a treia, Kurosawa nu a reusitsa-si finalizeze „Zapada" Un alt exemplu de proiect nerealizat ii revine lui Coppola: acum trei ani, cineastul parea gata sa se apuce, in sfirsit, de mult trimbitatul sau proiect de a filma o „istorie epica si totodata umana si pasionala a New Yorkului actual, pornind de la viata unui barbat dupa Al Doilea Razboi Mondial, trecind printr-un episod contemporan si incheind cu un moment din viitorul apropiat". S-au vehiculat atunci nume precum Nicolas Cage, Russell Crowe, Robert De Niro, Paul Newman si Kevin Spacey si un buget de 80 de milioane de dolari. Dar se stie deja ca urmatorul film scos de Coppola va fi unul facut pe bani putini: „Youth Without Youth", dupa romanul lui Mircea Eliade. Si, bineinteles, nici o veste despre asa-numitul proiect faraonic al carierei sale. Federico Fellini a lasat balta mai multe proiecte, intre care „Femeile libere din Magliano", bazat pe cartea scriitorului si medicului Mario Tobino. Volumul continea, dupa cum povestea Fellini insusi, „o serie de impresii lirice si de portrete ale unor femei si barbati dementi din ospiciul orasului medieval Magliano, insa ceea ce mi-a captivat imaginatia a fost ca nefericitii aceia sint descrisi cu atita dragoste". Pentru a-si scrie scenariul, cineastul s-a internat la azil si a trait o vreme intre pacienti, reusind sa le cistige increderea unora dintre ei si sa culeaga diverse anecdote. Ce n-a putut face niciodata a fost sa gaseasca un producator. Dino De Laurentiis i-a spus: „Ai facut un film despre homosexuali («I Vitelloni»), altul despre escroci («Il Bidone»). De ce nu faci si tu, macar o data, un film despre oameni normali?".

Mai demult, David Lynch afirma ca, pentru el, Franz Kafka nu era atit scriitorul intunecat si complicat pe care il admira toata lumea, cit un comedian genial. Asa ca era de la sine inteles ca „Metamorfoza" trebuia ecranizata intr-un mod care i-ar fi pus in valoare latura comica. Si totusi, cineastul american s-a resemnat deja, de citiva ani buni, in fata ideii ca povestea omului care se trezeste transformat intr-o insecta nu va vedea niciodata lumina unei sali de cinema. La ora actuala exista insa o varianta de televiziune, citeva scurtmetraje si o animatie experimentala.

La jumatatea anilor treizeci, pe cind avea doar vreo douazeci si sase de ani, Akira Kurosawa a prins un post de asistent de regie la un studio important din Tokyo, care i-a permis sa-si vada mai departe, paralel, de compunerea de scenarii cu o viteza uluitoare. In 1941 a terminat un scenariu numit „Zapada" despre o asezare de tarani si despre un tinar si „insensibil" profesor din capitala, venit sa-i destepte pe agricultori cu vastele sale cunostinte tehnice. Conceput ca o drama fara intentii politice sau didactice, „Zapada" s-a aflat la un pas de a deveni primul film al lui Kurosawa, in 1943, dar aparitia unui nou tip de orez, mai rezistent la clima nemiloasa (unul dintre elementele principale ale intrigii filmului), i-a distrus imediat si irevocabil tot firul argumentatiei.

Monumental si esuat Serghei Mihailovici Eisenstein, realizatorul "Crucisatorului Potemkin", a strins o lunga lista de proiecte nefinalizate. Cel mai monumental dintre acestea a fost ecranizarea "Capitalului" lui Karl Marx. In 1929, in cadrul unei conferinte sustinute la Sorbona, a anuntat ca va realiza proiectul in citiva ani, dupa intoarcerea dintr-o calatorie in Statele Unite. Lui Eisenstein i se parea ca se apropia de perfectiune prin ideea ca "doar un film intelectual poate conduce la depasirea discordiei dintre limbajul logicii si cel al imaginatiei" si ca formulei stiintifice i se poate da calitatea emotionala a unei poezii: "Voi incerca sa filmez «Capitalul» in asa fel incit muncitorul umil sau taranul ignorant sa-l poata intelege in forma dialectica".

Despre motivele pentru care „The Simpsons" nu trebuie ratat, pe www.cotidianul.ro/select