Canicula a luat presa prin surprindere

Marti seara, la Sinteza Zilei, trei ministri, dintre cei implicati in combaterea Caniculei, au raspuns convocarii la o discutie despre masurile luate de Guvern.
Daca ne gandim la eterna surprindere a autoritatilor bastinase de catre crizele de epilepsie ale naturii, de asta data Cabinetul Tariceanu 2 a avut o prestatie notabila. Nu numai prin raportare la Cabinetul Tariceanu 1, paralizat de neputinta la primele inundatii de dupa alegerile din 2004, dar si la alte guverne postdecembriste, coplesite de viscole, prabusiri de fonduri de investitii, seceta si mitinguri neautorizate.
Nota buna primita de Guvernul Tariceanu e cu atat mai meritata cu cat:
1) Canicula, ca fenomen meteorologic, se deosebeste radical de alte nenorociri.
Furtunile, viscolele, inundatiile, ninsorile si gerurile sunt fenomene care provoaca omului o reactie instinctiva de aparare. Autoritatile nu se vad obligate sa avertizeze pe toate canalele media sa nu se iasa din casa, sa se evite deplasarile si sa imbrace vesminte adecvate.
Canicula, punct maxim al caldurii, pe langa faptul ca se instaleaza treptat, asemenea unui drog, nu prezinta semnele violente, avertizatoare, ale celorlalte intemperii.
Poate si de aceea, spre deosebire de cicloane, cutremure, inundatii, canicula n-a fost si nu este inca inscrisa in codul genetic al cetateanului din alte zone decat cele tropicale ca un dezastru.
In aceste conditii, autoritatile se confrunta nu numai cu intemperiile, dar si cu lipsa de reactie a cetatenilor.
2) Fenomen la granita dintre normalul exagerat si dezastru, canicula a fost o premiera in istoria postdecembrista si, avand in vedere recordurile  inregistrate, o premiera in istoria moderna a Romaniei.
In absenta unor experiente anterioare asemanatoare, Guvernul s-a vazut constrans sa actioneze de la o zi la alta, nu de putine ori improvizand sau suprasolicitand comunicarea pentru a masca absenta masurilor reale.
Evident, in cadrul emisiunii n-am avut ce reprosa Guvernului, in afara unui exces de comunicare. Adaugat isteriei mediatice, avand resorturile in orgasmul gazetaresc provocat de prapastios, excesul de comunicare a influentat negativ perceptia temperaturii. Intr-un context in care de dimineata pana seara temperaturile ridicate erau prezentate ca un dezastru, ca un soi de ciclon de caldura, multora li s-au indus starile tipice de rau.
N-am avut ce reprosa nu pentru ca am certitudinea unor masuri inspirate si, mai ales, transpuse in practica minutios, ci pentru ca subsemnatul, asemenea altor gazetari, n-am experienta profesionala a reflectarii Caniculei.
E lesne de observat ca, spre deosebire de alte situatii de urgenta, ziarele si televiziunile n-au mai fost atat de mustratoare cu autoritatile.
Si asta pentru ca:
1) Nici noi, gazetarii, nu stim ce-ar trebui sa faca autoritatile si ce n-ar trebui.
In cazul inzapezirilor, lucrurile sunt limpezi: autoritatile trebuie sa scoata utilajele in strada. Drept urmare, de 17 ani, de cand s-au abatut asupra Romaniei, o data cu tranzitia, ierni grele, ziarele, dar mai ales televiziunile stau cu ochii pe utilaje, pe ministrul Transporturilor si pe premier, identificat ca un soi de buldozerist cu majoritate parlamentara.
In cazul caniculei, ziarele si televiziunile n-au avut ce sa supravegheze.
Exceptie facand mustrarile ca Guvernul n-a sapat taranilor puturi sau ca au fost pene de curent neanuntate (de parca asa ceva ar avea un preludiu), ziarele si televiziunile s-au marginit sa publice reportaje pitoresti sau catastrofice din diferite locuri si, lucru mult mai important, sa popularizeze masurile Guvernului.
2) Guvernul s-a axat pe o ofensiva de comunicare rar intalnita pana acum prin insistenta, agresivitate si spectaculozitate.
Contracararea reala a caniculei cere masuri de profunzime, pe termen lung: de la Salvari cu climatizare, cum zicea in emisiune Eugen Nicolaescu, pana la introducerea aerului conditionat in toate institutiile publice.
Intuind ca in Romania conteaza imaginea, Guvernul a promovat masuri de moment, dar spectaculoase: de la punctele in care cetatenii beau apa, data de altii (ca ei nu-si puteau lua de acasa!), pana la tinerea zilnica a conferintelor de presa, deseori limitate la o prezentare a buletinului meteorologic.
De data asta nu atat autoritatile, cat ziarele si televiziunile au fost luate prin surprindere de canicula.

---

Despre autor: