Cum, necum, ne place sau nu, il simpatizam au ba, l-am admirat sau injurat, "El este" prezent si noi suntem nevoiti sa fim mereu in priza. Tot timpul. Zi de zi, ceas de ceas, nu e loc pentru "Pe loc repaus", nici loc de intors, nici de stat cu burta la soare, evenimentele se succed cu repeziciune. Se tin lant, mai bune sau mai ne-bune, suntem obligati sa le facem fata. Cu noduri si opinteli, "That's life!", mergem inainte, mai cu har-mar, mai cu ha-ha-ha, chiar daca folosim limba marinareasca si nu avem apetenta pentru limbajul navigant. Ca e iarna, ca e vara, ca suntem fericiti din pricina cailor putere ai unor pachiderme motorizate sau nefericiti ca Beckham nu a ajuns la Steaua. Si intre timp se rezolva si socoteala cu pensiile, o sa treaca si teribila incercare prin care trecem din cauza caldurilor excesive, taranii, cei mai afectati, o sa-si refaca gospodariile parjolite si o sa puna iar seminte in brazda, incendiile o sa se imputineze ca numar si accidentele, multe si teribile in aceste zile, vor fi date uitarii.
Ce trece, ce nu trece, ce se petrece? Remarcam o anume tensiune inutila si paguboasa in launtrul societatii romanesti. Toata lumea se lupta cu toata lumea, fiecare e cu capsa pusa pe cineva, altcineva trebuie "sa dea in gat" pe cine vrem noi. Sau pe nu se mai stie bine exact adversarul. Sau tema polemicii, subiectul galcevii, in cele mai multe cazuri real, grav, important pentru intreaga suflare romaneasca. Furati de energiile si patimile puse in joc, argumentatia si ideile, uneori solutiile reale, pot sa si lipseasca. Aceasta stare vesnic "polemica", intretinuta partial artificial, este doar o supozitie, nu este benefica nimanui.
Sigur ca nu putem trai ca la manastire si fara dezbateri, dar si tensiunea iscata de adeversitati ce ating ura si o agresivitate de "razboi total" nu ne sunt de folos.
In nici un chip. Si nimanui.
Catalin Avramescu face parte dintre junii intelectuali lansati in spatiul public dupa 1989. Cu studii temeinice si cu un apetit aparte pentru polemica a devenit extrem de vizibil in ultima vreme. Nu conteaza subiectul, tema, dl Avramescu combate. Si o spunem ca un om care-i apreciaza si eruditia si aplombul si tenacitatea de a nu ceda orice ar fi. E bine, e rau? Exista riscul ca de dragul polemicii sa-i scape din vedere esentialul. A conduce o tara, un minister sau un judet, a raspunde direct de soarta unei comunitati, mai mici sau mai mari, nu este o simpla joaca de salon. Realitatile "din teren" dovedesc ca de multe ori sunt ignorate atatea lucruri grave si ele rabufnesc cand ne asteptam mai putin. Intelighentia noastra ar trebui sa se plieze, cumva, pe "nevoile neamului" si sa raspunda, eficient si responsbil, la noile provocari europene. Aderarea la NATO si admiterea in UE au creat noi premize pentru a trai altfel. Lumea lui Gusti si Mircea Vulcanescu s-a schimbat:vrem sa relevam faptul ca nu putem trai tot timpul si la infinit in galceava. Sunt atatea necazuri pe care le are fiecare individ pe capul lui si atatea probleme grave de rezolvat de catre institutiile statului, incat toate aceste razboaie si rafuieli, de toate naturile, intre partide sau grupuri, intre indivizi si individe ar trebui macar atenuate daca nu declarate inchise ca nocive intregii societati. Am fi vrut sa insistam asupra apropiatului Festival George Enescu, dar aici lucrurile sunt clare. N-ar fi nimic de polemizat. Dar se poate gasi: cum stam cu reparatiile de la Sala Palatului?