Este una dintre cele mai populare actrite, cariera ei insumand peste 100 de roluri in teatru, film sau piese radiofonice. Monica Ghiuta implineste astazi 67 de ani.   "Varsta trece peste toata lumea. Un om nu are de ce sa fie resemnat, mai ales daca lucreaza pana la adanci batraneti. Eu sunt in plina efervescenta creatoare. Nu sunt un om resemnat pentru ca nu am de ce. «Bunica» mi-a adus pe langa notorietate publica si foarte multe bucurii. Ca si actrita, sunt cunoscuta si recunoscuta, fara sa ma laud, cu cateva premii de interpretare. Pentru filmul de debut, «Vremea zapezilor» (a€™66), am primit Pelicanul de Argint la al treilea Festival al Filmului romanesc de la Mamaia. Nici unul din rolurile pe care le-am interpretat de-a lungul timpului nu este calat pe personalitatea mea. Actorul imbraca personalitatea rolului si nicidecum invers. Rolurile au fost permanentul meu chin, pentru ca fiecare rol a fost o incercare, o munca titanica, dorinta de a ajunge la perfectiune. Asa cum spune Salvador Dali: «Nu va temeti de perfectiune, pentru ca nu o s-o atingeti niciodata».   Poate ca as fi putut juca mai mult, dar nu as putea spune ca am regrete. Sunt un om pozitiv, sunt optimista. Asta nu inseamna ca in forul meu intim nu am si caderile mele, sensibilitatile mele, temerile mele. Ceea ce mi s-a oferit am facut. Ca si in alte meserii, si in teatru conteaza mult norocul. Norocul ca te-ai intalnit cu un colectiv de teatru, cu un regizor anume, cu un partener foarte bun. Sunt foarte fericita ca sunt nascuta in aceeasi zi cu doi mai actori: Dan Condurache, cu care am jucat piesa «Diavolul si bunul Dumnezeu», cu care am luat un premiu de interpretare pe tara, si Ovidiu Schumacher, cu care am filmat «Cocosul decapitat». Fiecare om isi are o trecere in viata, ca si o trecere pe scena. Trebuie sa lasi la un moment dat locul tinerilor. Asta nu inseamna ca in clipa in care voi fi solicitata intr-un rol aproape de varsta mea l-as refuza. Tatal meu imi spunea ca in teatru este mai bine sa fii regretata decat suportata.   Mi-as dori ca teatrul sa nu moara si sa fie mai mult ajutat de notabilitatile noastre. Regretul meu este ca arta in Romania nu este recunoscuta la adevarata valoare si nici actorii nu au locul cuvenit. Un compozitor italian spunea ca o tara care nu are cultura nu are pace. Unde este cultura si arta este si pace. Visez la calatorii. As vrea sa vad Italia, Franta. Imi plac foarte mult calatoriile. Apreciez lucrurile marunte, pentru ca daca nu apreciezi lucrurile acestea nu poti intelege lucrurile mari. Pe aceasta idee imi calez viata de acum, la apusul carierei."