Dosarul "Pogany" a avut si o componenta "externa" derulata in Franta si Norvegia. Este vorba despre anchetarea fratilor Botez prin interogatorii, solicitate de partea romana prin comisie rogatorie. Daca ar fi tinut cont de informatiile obtinute pe aceasta cale, anchetatorii nostri puteau sa clarifice macar o parte din ciudateniile acestui caz.


Audierile fratilor Botez prin comisie rogatorie au constituit un segment consistent al anchetei "Pogany". Dar procedura externa a fost ingreunata din cauza faptului ca ei traiau in tari diferite: Alvaro Mircea - in Norvegia, iar Alexandru Eugeniu - in Franta. Motiv pentru care fiecare a trebuit sa fie interogat de reprezentanti ai justitiei din tara de resedinta. Oarecum contradictorii in continutul lor, informatiile obtinute astfel par sa arate ca fratii Botez aveau reprezentarea faptei lor si erau constienti ca, trecand-o pe "Domnisoara Pogany" pe ascuns peste granita, incalca legile romanesti.


MARTURII CONTRADICTORII. Conform explicatiilor incluse in motivarea deciziei de scoatere de sub urmarirea penala, Alvaro Botez a afirmat in fata autoritatilor franceze ca habar nu are cum a iesit sculptura din tara, dar tot ce poate spune este ca "n-a fost declarata autoritatilor vamale si nu s-a solicitat de la Ministerul Roman al Culturii autorizatia de export a operei din tara, intrucat o asemenea cerere ar fi declansat procedura de includere a ei in patrimoniul cultural roman". In mod deloc surprinzator, nici fratele sau nu stia mare lucru despre disparitia statuetei. Audiat de norvegieni, Alexandru Eugeniu Botez a spus ca "sculptura a parasit Romania in anul 2000, fara autorizatie de export, dar nu poate preciza la ce data si cu ce destinatie". Cum sa nu fi stiut? Din actele provenite de la "Christiea€™s" rezulta ca el insusi a fost cel care, ajuns pe aeroportul din Zürich la 8 decembrie 2000, a predat-o personal pe "Domnisoara Pogany" reprezentantului casei de licitatii. Din pacate, chiar si pusi in fata acestei contradictii, procurorii romani nu s-au deranjat sa-l acuze pe Alexandru Botez fie si macar pentru marturie mincinoasa.


Tot prin comisie rogatorie a fost audiata si Bodil Cornchiessen, concubina lui Alexandru Botez. Femeia a confirmat ca, dupa recuperarea ei de la Muzeul National de Arta, fratii Botez au depus statueta la o banca din Romania. Adresa nr. 372/18.01.2001 arata ca a fost vorba despre Banca Romana pentru Dezvoltare - Group Société Générale, unde sculptura a fost depozitata
intr-o cutie de valori intre 30 martie 2000 si 29 iunie 2000. Un proces-verbal incheiat la sediul bancii arata ca BRD a predat sculptura lui Mircea Alvaro Botez si avocatului Adrian Negoita la 26 iunie 2000. Bineinteles ca procurorii nu s-au omorat cu firea sa afle pe unde o fi "domiciliat" "Domnisoara Pogany" intre aceasta data si sfarsitul anului, cand ea ajunsese deja in "State", la Casa de Licitatii "Christiea€™s".


COPIA. Fara sa aiba vreo legatura de suflet cu Brancusi, procurorii norvegieni s-au ocupat cu maxima seriozitate de acest caz. In cursul audierilor solicitate de autoritatile romane prin comisie rogatorie, ei i-au cerut martorei Bodil Cornchiessen sa le comunice tot ce stia in legatura cu statuia. In acelasi timp i-au comunicat femeii si faptul ca Politia locala are un ordin de perchezitie. In aceste conditii, femeia le-a spus ca, desi nu poate da nici o informatie in legatura cu locul in care se afla sculptura, nu crede ca aceasta s-ar afla in Norvegia. Mandatul de perchezitie a convins-o pe martora Bodil Cornchiessen sa le arate anchetatorilor norvegieni o sculptura aflata in locuinta ei, lucrare deosebita, despre care stia ca a fost turnata in 1970, dupa originalul "Miss Pogany". Spusele ei au fost confirmate de martorul Hegglund Bjorn. Angajat al turnatoriei "Christiana Stoperi" din Oslo, acest martor a declarat ca isi aminteste ca ar fi turnat un bust de femeie stilizat pentru un roman rezident in Norvegia. El si-a reamintit ochii imensi ai figurii, mentionand ca este foarte posibil ca "Domnisoara Pogany" sa fie lucrarea ce i-a servit candva drept model. Chestionat in legatura cu statueta gasita la Oslo, Alexandru Eugeniu Botez a confirmat spusele lui Hegglund Bjorn, declarand ca piesa a fost turnata in 1975 la Atelierul "Christiana Stoperi". Anchetatorii nostri nu s-au aratat insa excesiv de curiosi: poate ca nu ar fi fost lipsit de importanta sa afle cum au reusit fratii Botez sa o scoata pe "Domnisoara Pogany" din tara in plin regim comunist, cu un an inainte de organizarea expozitiei omagiale "Brancusi" din anul 1976. La fel cum n-au fost curiosi sa afle cum au readus ei lucrarea in tara si mai ales daca sculptura revenita acasa era cea originala.


COLABORAREA EXPERTULUI. In acea faza a anchetei s-a pus problema daca nu cumva statueta gasita la Oslo nu ar putea fi chiar cea originala. Dispuse sa clarifice aceasta ipoteza, autoritatile norvegiene au propus efectuarea unei expertize complexe. Specialistul desemnat sa efectueze aceasta investigatie a fost Ana Zoe Pop, angajat al Muzeului National de Arta, conservator si specialist in sculptura romaneasca moderna. La 12 septembrie 2003 se stia ca doamna Zoe Pop urmeaza sa fie citata de politia norvegiana si se va deplasa la Oslo, pentru a elucida "starea civila" a acelei sculpturi... Apoi, brusc ancheta a intrat "pe linie moarta", iar specialistul roman nu s-a mai dus la Oslo, astfel incat nu s-a mai facut nici un fel de expertiza.


REVELATIA PROCURORILOR. Popularitatea "Domnisoarei Pogany", prezenta in toate albumele de arta dedicate lui Constantin Brancusi, a creat convingerea ca ea nu poate fi separata de patrimoniul cultural romanesc. Cu toate acestea, o data cu parcurgerea unor faze juridice complexe, procurorii au avut o "revelatie" extrem de subtila: au inteles ca n-au stiut. Fapt reflectat in rezolutia intocmita la finalizarea cauzei, document in care se mentioneaza: "La momentul inceperii urmaririi nu s-a cunoscut imprejurarea ca sculptura «Domnisoara Pogany» nu este un bun clasat in patrimoniul cultural, acest fapt rezultand ulterior din cercetarile penale efectuate in cauza". In plus, anchetatorii mai afirma: "Din verificarile realizate in dosar in vederea stabilirii situatiei juridice a operei a rezultat ca respectivul bun nu a facut parte nici un moment din patrimoniul cultural national". Concluzie surprinzatoare rezultata "in urma realizarii unor verificari privitoare atat la perioada in care era in vigoare Legea 63/1974, cat si legislatia ulterioara anului 1989".



Legi peste legiProcurorii au ajuns la aceasta concluzie doar prin simpla analiza a unor texte de lege. In acest sens, mentioneaza ca pana in 1990, regimul obiectelor de patrimoniu era reglementat de Legea 63/1974. Lege care spunea ca aprecierea importantei bunurilor culturale, incadrarea lor in patrimoniul national si inscrierea in evidente trebuiau facute de Comisia Centrala de Stat a Patrimoniului Cultural National. Aceeasi lege obliga detinatorii de bunuri culturale sa le declare pentru a fi inscrise in evidenta centralizata de stat. Procurorii afirma ca "Romeo Jean Kunzer Stork (unchiul fratilor Botez si cel care a stapanit sculptura inaintea lor) a depus la Oficiul pentru Patrimoniul Cultural National o declaratie din care rezulta ca detine sculptura «Domnisoara Pogany», opera susceptibila sa faca parte din patrimoniul cultural national". Lucrarea nu a fost insa luata in evidenta de specialistii Oficiului Patrimoniului Cultural National al Municipiului Bucuresti, pentru ca se afla, de ani buni, in custodia Muzeului National de Arta. Nefiind pe listaa€¦ nu era nicaieri. Dupa 1990 s-au facut niste expertize care demonstrau ca "Domnisoara Pogany" este cea originala, semnata chiar de Brancusi. Cu toate astea, sculptura tot nu a fost inclusa in evidentele oficiale. Iar pentru ca "lantul birocratic" nu a fost dus pana la capat, Romania a trebuit sa-si ia adio pentru totdeauna de la capodopera. Scosi de sub urmarirea penala, fratii Botez nu au mai fost intrebati nici macar pe unde s-ar putea afla "Domnisoara Pogany".  Nu ratati!
In ziarul nostru de maine va prezentam ultimul episod al "odiseei Pogany".