Orice fufa care se respecta e ahtiata dupa Iglesias. Nu se poate sa te numesti o fufa decenta daca nu-ti place Iglesias. Am vazut la stiri cum l-au primit ai nostri cu paine si cu sare. Ma rog, vorba vine, ca doar nu ti-o imaginezi pe fata aia de la Heaven imbracata in costum popular, venind cu marama pe paru-i auriu, proaspat intins cu placa, sa-i dea painica inmuiata-n sare lua€™ Iglesias. Ce-o fi asa de nu-stiu-cum la Iglesias asta? De ce trebuie neaparat sa-mi placa melodiile lui care te buseste plansu-n ele? Nu stiu dac-ati observat, dar domnul Iglesias se tine de burta cand canta. Cred ca asta se transmite genetic, pentru ca si fi-su se tine de burta cand canta (ba, mai mult, uneori, fi-su se tine si de cap). Asa o fi cu arta asta a cantatului, ca te apuca durerea, mai stii? Ca d-aia nu-mi dau eu seama cum e, pentru ca eu nu cant si d-aia-mi permit sa zic ca nu-nteleg ce-i aia cand te infioara arta. Dar, vedeti dumneavoastra, fetele astea pe care le stiu din vedere, dar n-as putea sa spun la ce trupa joaca, daca ele canta, ele inteleg si atunci devine evident de ce-l iubesc ele atat de mult pe Julio. De unde rezulta foarte clar de ce se-nteleg asa de bine artistii intre ei si noi, oamenii fara apetente d-astea solare, stam si ne uitam si ne minunam.   Incercare de intelegere de ce Julio Iglesias e atat de placut de fetele noastre. Doua puncte. 1) Romantismul in muzica iglesiasiana. Acesta se traduce prin folosirea repetata a cuvantului "amor", ceea ce ar putea avea ca efect o inductie de dopamina in creierul fetei, facand-o sa lesine de placere. De asemenea, mai exista cuvantul "corason", care e menit sa induca acelasi efect (in plus, la speciile cantatoare cu parul blond intins cu placa el trezeste anumite gesturi simpatice de intimitate respectuoasa, un fel de erotism politicos daca vreti - atingerea discreta a antebratului fiind unul dintre gesturi). Pentru alte specii, acest asa-zis romantism nu e decat ca sa te buseasca plansul, convingan- du-te, astfel, sa-ti cumperi servetele de hartie ca sa-ti sufli nasul. De unde reiese clar ca Iglesias a semnat el un contract ceva cu producatorii de servetele de hartie si deci. 2) Melodicitatea. Curgerea lina a sunetelor muzicale. Melodia lui Iglesias e ca un rau care mangaie cu apa-i bolovanul sub care ursul tocmai si-a lasat marca in trecerea-i. Frumos spus. Nu mai gasesc alte criterii. Sa admitem, de dragul conformitatii, sa ne placa Iglesias. Ce facem noi in acest caz. Un efort de imaginatie, doua eforturi de imaginatie, trei, patru, deci daca ne place Iglesias, asta devine ca... aaa... asta devine ca. Dar de ce totusi se tine de burta? De ce nu se tine de altceva? De gamba, de exemplu. Sau de sold. Sau sa-si puna mana cealalta pe umarul opus, de exemplu. Pe noi asta ne irita la Iglesias, ca se tine de burta si e asa de dulcegaros, ca-ti vine sa.