Enciclica "Dumnezeu este iubire" din 2005 a declansat reflectia publica a Papei asupra identitatii crestinismului in raport cu monoteismele.

Benedict al XVI-lea are stiinta paradoxului si arta diplomatiei atunci cind reuseste sa afirme superioritatea Bisericii petrine in raport cu Biserica Ortodoxa, la doar citeva luni dupa imbratisarea data patriarhului Bartolomeu la Constantinopol, in stramto(r)area Turciei, pe tarim musulman.

Cine a citit declaratiile Papei si macar o parte din studiile sau cartile teologului Joseph Ratzinger descopera resurse de creativitate si inteligenta neobisnuite pentru un produs fidel al unui sistem ecleziastic conservator. Daca Ioan Paul al II-lea a infruntat ideologiile totalitare - in primul rind, demonii comunismului -, Benedict al XVI-lea pare hotarit sa confrunte dilemele tulburatoare legate de existenta mai multor diferente decit asemanari intre religiile lumii, precum si intrebarile modernitatii la care secularismul militant nu are raspunsuri convingatoare.

Enciclica ĄDumnezeu este iubire" din 2005 a declansat reflectia publica a Papei asupra identitatii crestinismului in raport cu monoteismele. Uzul violentei impotriva celor inocenti, ne-a reamintit episcopul Romei, este intotdeauna un abuz fata de litera si spiritul Evangheliei. Pacea si dragostea se obtin prin jertfa de sine, iar nu prin anihilarea ideologica si empirica a aproapelui. Acest adevar vechi de doua mii de ani a fost reiterat in faimoasa Conferinta de la Regensburg (2006), care iscodea rosturile Universitatii si caile de acces ale ratiunii in sfera credintei.

2007 devine anul de afirmare nu doar a identitatii crestinismului european, ci si mai ales de intarire a vechilor certitudini nutrite de lumea catolica. Vizita in Brazilia a prilejuit citeva ciocniri verbale intre spiritul lumii seculare si etosul inflexibil al catolicismului germanic intrupat de Benedict. Ultima declaratie a Vaticanului fortifica increderea de sine a Bisericii romane, pentru care sinodalitatea euharistica si doctrinara e subordonata primatului petrin. Benedict al XVI-lea isi asigura credinciosii de adevarul christic prin recurs la autoritate.

Cu alte cuvinte, nu continuitatea unor practici etice si liturgice sau caracterul inamovibil al dogmei te face un bun crestin - fie laic, preot sau episcop -, ci ascultarea directa fata de pontiful universal. Nu sintem aici la un pas de pretentia de infailibilitate?

Mihail NEAMTU este cercetator in stiinte umaniste