Relatiile dintre Uniunea Democrata Maghiara din Romania si László Tökés au ajuns intr-un punct critic. Episcopul de Oradea vorbeste pentru Cotidianul despre sansele solutionarii acestei crize.

Eroul de la Timisoara considera ca dupa 1989 a devenitvictima unei campanii regizate de urmasii fostei Securitati László Tökés nu a mai acordat un interviu presei centrale din Romania de citiva ani buni. „Sint cel putin cinci", spune unul dintre consilierii sai. Situatia e identica si in ceea ce priveste o parte a presei de limba maghiara. Tökés vorbeste acum pentru Cotidianul despre oferta sa politica, relatia cu UDMR si cu presedintele acesteia, despre clasa politica din Romania si cum a ajuns sa fie considerat un „Funar al maghiarilor". Interviul a fost realizat vineri, 20 iulie, la Tusnad, in judetul Harghita. Domnule episcop, incep cu un subiect mai lumesc. Daca ii intrebi pe romani ce apreciaza in primul rind la maghiari, multi raspund fara prea multe ezitari: femeile. Cum se face totusi ca, in elita UDMR, sexul frumos este minoritar?

Comunitatea maghiara din Ardeal si ardelenii, in general, reprezinta o comunitate destul de conservatoare. Nu e nimic premeditat, aceasta situatie s-a format de la sine. La noi, de exemplu, in corpul de conducere al Bisericii Reformate pot fi alese si femei. Astfel, in orase, unde lumea e mai emancipata, sint zeci de preotese. Exista, asadar, diferente de la un caz la altul. Faptul ca nu sint femei in politica maghiara din Ardeal il pun pe seama unui anumit conservatorism, e rezultatul pastrarii unei anumite traditii structurale in cadrul acestei comunitati relativ mici. Nu cred ca putem vorbi de discri-minare sau de marginalizare, ceea nu inseamna insa ca femeile nu trebuie promovate mai mult.

Care e oferta dumneavoastra politica pentru alegerile europarlamentare?

Mai intii, trebuie spus ca actuala conducere a UDMR nu acorda importanta cuvenita acestor alegeri si reprezentarii internationale in general. As putea spune chiar ca manifesta aceasta indiferenta inca din 1996, de cind e la putere. Inca de atunci, anumite optiuni ale UDMR au ajuns pe plan secundar. Cel mai elocvent exemplu il constituie problema autonomiei. In 1993, la Congresul UDMR de la Brasov, dar si la urmatoarele doua-trei congrese, autonomia a reprezentat elementul central din programul UDMR. Totul era construit in jurul ei. Asadar, primii 5-6 ani ai politicii UDMR de dupa 1989 pe asta s-au axat. O data insa cu intrarea UDMR la guvernare, aceasta tematica s-a atrofiat. Noi credem ca a existat o intelegere secreta intre UDMR si guvernul de atunci, un troc prin care li s-a propus sa o lase mai moale cu revendicarile pentru autonomie in schimbul acceptarii lor la guvernare. Am curajul sa sustin aceasta pentru ca stiu ca acelasi lucru s-a intimplat si in Slovacia, cu deosebirea ca, acolo, partidul maghiar ajuns in coalitia guvernamentala a dezvaluit pretul guvernarii, in timp ce UDMR nu a facut acest lucru. Mai pe sleau, UDMR a semnalizat la dreapta si a luat-o la stinga; a propovaduit autonomia cind si unde a trebuit (bunaoara, in secuime sau la alegeri), dupa care a neglijat-o aproape complet. Asta e una din problemele pe care e construita oferta mea politica pentru alegerile europarlamentare.

O a doua problema ar fi reprezentarea pe plan extern. Noi stabilisem de la bun inceput ca UDMR va duce o politica externa de sine statatoare, avind ca parteneri principali Ungaria, ca tara-mama, si spatiul euroatlantic. Eu, cel putin, ca presedinte de onoare al Uniunii, am avut intilniri cu presedintele american, cu Papa, reprezentanti importanti ai scenei politice internationale a vremii. La Bruxelles, la Strasbourg, peste tot am mers ca reprezentant al unei formatiuni cu o politica externa de sine statatoare, chiar si dupa ce UDMR incepuse deja sa imi interzica acest tip de politica, nu o privea cu ochi buni. Eu cred ca a avut loc un troc politic si in acest sens. Uniunea a substituit interesele comunitatii maghiare din Ardeal politicii externe romanesti, ajungind astfel la guvernare, cu toate avantajele, drepturile sau privilegiile care deriva din aceasta pozitie. La intilnirea de la Neptun, dar si dupa aceea, la negocierile din perioada de preaderare la NATO si UE, UDMR a dat girul partidelor de guvernamint, desi Romania nu indeplinea toate conditiile de respectare a drepturilor minoritatilor. In urma compromisului facut de UDMR, presedintele american de atunci, Bill Clinton, a spus ca Romania e „un model" al convietuirii interetnice. Declaratia, preluata si de alti lideri politici internationali, a blocat orice incercare a noastra de a cere forurilor internationale sa ni se asigure drepturile. De aceea, la Congresul UDMR din 1999, de la Miercurea-Ciuc, am cerut sa formulam o declaratie prin care sa spunem ca presedintele Clinton a gresit, dar echipa condusa de Markó nu a fost de acord. Era momentul de inceput al dominatiei Markó in UDMR.

In aceasta saptamina urmeaza sa va asezati la masa negocierilor tocmai cu exponentul dominatiei de care vorbiti.

Sintem oarecum constrinsi de situatie. Prin integrarea in UE am pierdut si ultimul tren al sanselor noastre de a ne cere drepturile. Or, daca un tren pleaca, nu mai poti urca in el. Echipa lui Markó duce o politica de fatada. Cred ca nici ei nu cred serios ca voi ajunge pe liste. Propunerea lor (conducerea UDMR i-a propus lui Tökés sa candideze pe lista pentru alegerile europarlamentare – n.r.) e doar una de fatada, un mesaj de imagine lansat pentru ca maghiarii din Romania sa simta ca Markó Béla si Tökés László merg brat la brat, in aceeasi directie si in deplina intelegere. De fapt, si-au dat seama ca cele 40% din semnaturile obtinute de mine sint mai multe decit ale lor. O pondere semnificativa, daca luam in calcul ca noi am obtinut acest rezultat, desi am mers contra curentului, in timp ce ei au tabarit pe alegatori cu toata aparatura din dotare. In conditii de lupta egala, diferenta putea fi mai mare in favoarea mea. Asa ca, in momentul de fata, sint putin disperati. Dupa esecul de la referendumul organizat impotriva presedintelui Basescu, au realizat cu stupoare ca maghiarimea nu ii mai asculta, ca sint complet rupti de electorat.

Mai e si eroziunea imaginii. Sint, totusi, zece ani de cind maghiarii vad aceleasi personaje.

Bineinteles, exista si o eroziune, dar pina acum au reusit sa convinga electoratul maghiar ca e mai bine sa voteze UDMR. Votul etnic a functionat de fiecare data, chiar daca, la fiecare patru ani, a scazut, in medie, cu vreo 200.000. Cu putina intelepciune politica, situatia de acum putea fi evitata. Dar erau atit de siguri pe ei, ii domina atita aroganta si au conlucrat atit de bine cu partidele de guvernamint, incit au fost ferm convinsi ca, cu ajutorul banilor, al presiunii si al monopolului de putere, vor putea face orice. E nevoie de joc democratic in interiorul Uniunii, de competitie.

Dar, repet, in citeva zile urmeaza sa va intilniti exact cu acel Markó pe care il criticati atit de dur.

Echipa lui Markó se amageste ca mai putem prinde ultimul tren.

Credeti ca le mai pasa?

Da, pentru ca urmeaza doua alegeri. UDMR se afla in cel mai critic moment al istoriei sale. Pina acum au putut musamaliza criza, dar acum nu mai pot face asta. De aceea vor sa isi cosmetizeze imaginea, sa lase impresia ca mai au forta de a integra maghiarimea din Romania. Eu insa cred ca nu vor decit sa creeze aceasta impresie si ca, de fapt, nici nu vor sa ma puna pe lista. Le-am spus insa celor care se afla de partea mea: „Domnilor, haideti sa vedem daca intr-adevar vor sa schimbe politica lor, sa ne convingem de asta, sa punem pe hirtie ca UDMR are nevoie de reforma pentru a putea din nou integra maghiarimea". Daca sint dispusi la acest pas, atunci, chiar daca la europarlamentare nu vom avea liste comune, la cele locale sau generale care vor urma vom putea atinge acest obiectiv. Timp este. Haideti sa vedem ce vor, daca sint sau nu sinceri.

Cum l-ati descrie pe actualul presedinte al UDMR?

Markó Béla a fost un poet bun. De aceea am avut incredere ca va fi si un politician bun. Cred ca a aparut o ruptura in egoul sau si se lupta cu un conflict de rol. Dupa parerea mea, el crede ca „L’état c’est moi", ca „Statul sint eu", mai exact, ca „Partidul, comunitatea, sint eu". Pur si simplu nu inteleg cum a putut poetul de odinioara sa ajunga pina aici. E de nerecunoscut. Se pare ca a avut un ego ascuns care s-a dezvoltat o data ce a ajuns in aceasta pozitie.

Cum vedeti, in schimb, elita politica romaneasca de azi?

Referendumul pornit impotriva presedintelui Basescu iti ofera radiografia intregii clase politice romanesti. Iritarea pe care o observ fata de orice initiativa a presedintelui, de la cea privind coruptia la deschiderea dosarelor fostei Securitati si condamnarea comunismului, pune intr-o imagine forte clara majoritatea elitei politice romanesti, inclusiv o parte a UDMR. Observ o vehementa nepereche, ca sa spun asa, fata de demersurile domnului Basescu. Comportamentul lor imi aduce aminte de luptele dintre gruparile mafiote. Eu nu spun ca domnul Basescu e un inger, dar macar stie o treaba: ca nu poti defila in Europa cu o astfel de clasa politica.

Cu care politician roman va simtiti solidar?

Eu l-am simpatizat foarte mult pe domnul Ciorbea. Simteam la el o dorinta sincera pentru schimbare, atit in ce priveste interesul romanesc general, cit si relatia romanilor cu maghiarii. Mi s-au parut importante atitudinea si orientarea sa. Dar poate ca tocmai aceasta atitudine i-a fost fatala. In mediul politic romanesc de atunci, comportamentul politic al lui Victor Ciorbea functiona mai curind ca un cusur, o slabiciune, decit ca o virtute.

Daca ar fi premier la Budapesta, episcopular incerca sa integreze intreaga maghiarimedin spatiul intracarpatic Ce ati face daca ati fi primul-ministru al Ungariei? As duce o politica nationala, nu una de stat, pentru ca granitele natiunii maghiare si cele de stat nu coincid. As incerca sa duc o politica de integrare a maghiarilor. Vedeti, in ultima vreme sint tot mai multe voci care vorbesc de integrarea romanilor din afara granitelor Romaniei. Si eu as actiona in aceasta directie pentru a integra maghiarii ca pe o entitate aparte, cum de fapt si sint.

Ce ar trebui sa faca UDMR pentru a reprezenta mai eficient interesele maghiarilor din Ardeal in acest comportament oarecum schizoid rezultat din „naveta mentala" intre Bucuresti si Budapesta?

E complicat, foarte complicat. Ramin socat ori de cite ori constat ca atitudinea guvernului Gyurcsány fata de maghiarii ardeleni e identica cu cea a autoritatilor de la Bucuresti. Au aceeasi atitudine a celui care detine puterea, gindesc la fel. UDMR are o misiune foarte dificila pentru ca e intre doua focuri. In plus, ambele guverne, si cel de la Budapesta, si cel de la Bucuresti, isi dau silinta sa corupa Uniunea. Prin urmare, nu prea sint optiuni strategice. UDMR se afla intre doua pietre de moara. Asa spuneam si despre turci si habsburgi, la vremea respectiva. Si, macinindu-se intre doua puteri, dobindeste comportamentul schizoid de care aminteati.

Ce le spuneti celor care va fac extremist, nationalist, radical sau care spun despre dumneavoastra ca sinteti „Funarul maghiarilor"?

Ohoo (zimbeste). In primul rind ca sint exact acelasi tip care am fost si in 1989, cind ma pretuiau si ma iubeau.

Ce s-a intimplat intre timp cu imaginea dumneavoastra?

Pai, haideti sa ne amintim. La revolutie, m-au chemat in Consiliul Frontului Salvarii Nationale (CFSN), ca erou al Romaniei. Totul s-a rupt in martie 1990, la evenimentele de la Tirgu-Mures. Eu am condamnat cele intimplate acolo si am fost de parere ca e o diversiune a Securitatii, conform unui scenariu dinainte stabilit. Sa va mai spun ceva. Cu mai bine de o luna inaintea acelor evenimente, a venit la mine un domn care s-a prezentat drept securist (nu stiu cum il cheama, pentru ca la momentul respectiv nu am considerat important sa ii retin numele) si mi-a propus sa initiez repunerea in drepturi a fostei Securitati sub un alt nume. Asta se intimpla, asadar, cindva prin februarie 1990. Era foarte jovial si amabil, mi-a propus nici mai mult, nici mai putin decit sa cer reinfiintarea Securitatii. Si eu care am crezut ca s-a terminat cu Securitatea, cu comunismul... „Ce bine ar fi, domnule Tökés, daca ati propune chiar dumneavostra reinfiintarea Securitatii", mi-a spus. Mi-a zis ca ar fi bine sa le explic oamenilor ca Romania are nevoie de siguranta, de un serviciu de siguranta pentru apararea intereselor de stat. Inca de atunci am simtit ca ceva nu e in regula si l-am respins. Insa acest moment a fost doar un intermezzo.

La sfirsitul lunii februarie am mers in Statele Unite si, cind s-au produs atrocitatile, eu eram la Washington, pe 18-19 martie. Bineinteles, am condamnat cele intimplate si, cum m-am intors in tara, Iliescu m-a chemat la el. M-a luat la rost ca stric imaginea, prestigiul Romaniei. Atunci s-a racit relatia dintre noi. Apoi, pret de aproximativ o jumatate de an, a tot trimis soli, ca sa ma convinga sa tin cu ei. Veneau sa duca munca de lamurire. Din acest stil imi cam dau seama ce s-a intimplat si cu Markó si camarazii sai corupti politic. Eu cred ca au chemat la ei o parte a elitei maghiare si le-au spus: „Baieti, ori cu noi, ori n-o sa aveti nici o sansa sa va afirmati". Pentru ca si pe mine voiau sa ma cistige de partea lor cu orice pret. Iti dadeau de inteles asta. Mi-au spus ca eu sa ma ocup de maghiarii mei, iar ei se vor ocupa de romanii lor; eu, de nationalistii maghiari, ei, de nationalistii romani. In fine, mi-au propus sa colaborez cu ei si ca asa totul va merge ca pe roate. Doina Cornea iesise deja din CFSN. In Piata Universitatii curgea singe. Era o perioada in care nu prea era loc de iluzii. Atunci au decis ca Tökés trebuie pus deoparte, de atunci sint mereu obstructionat de serviciile secrete. Cred ca au un birou de PR care se ocupa de distrugerea imaginii mele, de „demolarea lui Tökés", ca sa folosesc sintagma lor. Eram totusi un om cu o autoritate, eroul Romaniei. Am fost primit de Papa, de presedintele Statelor Unite etc. Atunci, prin vara lui 1990, ceva s-a schimbat radical in relatia autoritatilor fata de mine. Pina atunci, de cite ori mergeam undeva in strainatate, la ambasadele Romaniei, ma primeau in cadru festiv, ma asteptau la aeroport, veneau dupa mine. Din vara lui 1990, totul s-a racit brusc. Au urmat campaniile impotriva mea. Ei, asa am ajuns, incet-incet, „oaia neagra", inamicul public numarul unu. Mai mult, in preajma intilnirii de la Neptun au inceput si atacurile venite din interiorul UDMR, ca as fi un vizionar extremist, nationalist. Au lipit de mine tot felul de etichete. Au stabilit ce trebuie facut in acest sens si restul a venit de la sine. Apoi, totul a escaladat, ca trebuie sa fiu spinzurat, ca sint ca Funar s.a.m.d. Au construit o paralela intre mine si el, au facut din mine simetricul nationalistului roman de tipul Funar sau Vadim. Sint mereu asezat in compania acestor distinsi domni... E ca riia, nu mai poti scapa de ea.

Scinteia revolutiei Pe 15 decembrie 1989, in jurul locuintei din Timisoara a pastorului Tökés László se forma un lant uman in fata cordoanelor Militiei venite sa-l evacueze. Era doar ultimul episod al unei confruntari mai vechi cu regimul comunist. Pe vremea cind era pastor in orasul Dej, Tökés a contribuit la aparitia clandestina a ziarului „Ellenpontok". A refuzat sa fie mutat in satul Sinpetru de Cimpie, preferind sa locuiasca timp de doi ani in casa parintilor sai din Cluj. Dupa ce situatia a fost discutata in cadrul Comisiei senatoriale de politica externa a SUA, a fost numit pastor asistent in Timisoara, de unde a inceput sa critice sistematizarea satelor. Totul a culminat in martie 1989, cind Tökés a primit din partea episcopului Papp László un ordin de mutare in parohia Mineu. Refuzul sau urma sa fie scinteia care a declansat revolutia din decembrie ’89. (D.D.)

Contestatii la candidatura lui Tökés pe listele Uniunii Candidatura pastorului László Tökés pe lista UDMR pentru Parlamentul European este contestata de cele sase organizatii care-l sustin. Anuntula fost facut simbata la Universitatea de Vara de la Balvanyos chiar de Tökés. Cu o zi in urma, Tökés criticase lista Uniunii, pe care se afla ministrul suspendat al Comunicatiilor, Zsolt Nagy, si secretarul de stat Iuliu Winkler, sustinind ca acestia nu pot reprezenta in Europa interesele comunitatii maghiare.

Cind ati fost ultima oara la Timisoara? Ma duc in fiecare an. Anul trecut a fost insa prima oara cind nu am mers. Am obosit. Stiti, prea multe lucruri isi gasesc si pe mai departe explicatia in faptul ca oamenii Securitatii si ai nomenclaturii se afla in pozitii-cheie. Cel putin, in ce priveste Biserica, in mod sigur. Securitatea este prezenta si azi, dar foloseste alte metode. Nu e treaba mea sa spun care sint aceste metode, ei stiu cum fac, cum tin pirghiile in mina si cum le coordoneaza.