Valentina Vidrascu este un designer vestimentar atipic din Republica Moldova. Ea creeaza pentru si in spiritul romanesc, fara sa se gandeasca la faima sau la bani. Pana anul trecut si-a sustinut agentia de fotomodele si colectiile vestimentare din banii de chirie.


Am intalnit-o pe Valentina la Chisinau si mi-a atras atentia prin discursul sau elogios despre limba romana. Credeam ca imi va vorbi despre ultimele tendinte in moda sau despre planurile de afaceri din viitor. Dar Valentina nu si-a privit niciodata creatia ca pe o afacere profitabila. "Am deschis in toamna anului a€™96 agentia de fotomodele Viva Models. Eu nu fac bani din asta, nu am profit. Toti anii astia am incercat sa fac modeling curat in Moldova. Aici deja incepuse sa se faca, dar altfel. Rusii au fost primii care au inceput sa faca afaceri aici, cand nu era nimic. Dupa un an s-a deschis o alta agentie ruseasca si eram doi pe piata. Ei au cumparat licenta pentru Miss Moldova si Miss Chisinau si incercau sa ia si fetele mele. Ei aveau sponsori. Eu toti anii astia am luptat. Cand intalneau fetele mele le ziceau: «Ce va poate oferi Vidrascu? Ea nu are bani. Veniti la noi». Eu am trecut prin calvar anii astia si nu am facut nici un compromis. N-am castigat bani. De zece ani am agentia si n-am castigat nimic din asta."


LUPTA CU VIATA. Designerul spune ca piata de modeling din Moldova este inca la inceput si nu se poate astepta la o dezvoltare spectaculoasa in viitorul apropiat. Dar asta nu o va determina sa renunte. "Dupa ce a aparut agentia concurenta, care mi-a luat absolut orice job pentru fetele mele si eu eram intr-o saracie lucie. Plateam pozele din buzunarul meu si aveam doi copii. Fetele moldovence nu sunt fiice de oameni de afaceri si nu puteau sa-si plateasca nici o poza. Ma gandeam ce as putea oferi fetelor. Atunci mi-a venit ideea sa fac eu colectiile." Succesul Valentinei este recunoscut acum. Inainte de a o intalni citisem despre ea cateva articole in cea mai buna revista de limba romana din Moldova, VIP Magazin. Colectiile si fetele ei sunt deja solicitate pentru coperta diverselor publicatii. Iar peste o luna va realiza o premiera, fiind prima creatoare de moda din Basarabia prezenta la "PrÃt à porter", la Paris. "Mi-a venit ideea, hai sa le fac cu motivele noastre." Asa au aparut in fiecare an, din 2000 pana acum, colectii cu nume precum "Hora", "Dragaica" si altele, care amintesc de traditionalismul romanesc. Foarte bine primite la noi in tara. Aprecierea romanilor i-a dat sperante si puterea de a merge mai departe, in ciuda situatiei financiare precare.


ISI CAUTA RADACINILE. "Colectiile mele sunt inspirate din costumul popular romanesc. Eu nu folosesc doar motive moldovenesti. Mie-mi place portul popular romanesc de peste tot. Cand vin la Bucuresti rascolesc anticariatele, baietii ma cunosc si le spun sa-mi pastreze tot ce au. Prin asta eu pastrez spiritul romanesc. Pentru asta fac stilul etno", ne-a marturisit Valentina emotionata. A incercat sa faca si mai mult, dar nu a gasit sprijinul necesar. "Eu am vrut sa fac un liceu cu specific national. Am trimis un proiect, o scrisoare catre diaspora romaneasca. Am trimis una si la departamentul pentru romanii de pretutindeni. Dar nu le citeste nimeni. Am vrut sa fac un liceu in care sa crestem o generatie noua de romani care sa-si iubeasca tara. Cand am deschis scoala, pe fete le invatam sa mearga. Apoi am inceput sa le fac si codul bunelor maniere, arta vorbirii si, dupa ce fetele terminau, organizam un examen-spectacol pentru parinti, sa vada ce-au invatat fetele. Am facut scoala in cladirea Universitatii si in cladirea Filarmonicii. Incercam sa-mi gasesc o sala cu oglinzi unde sa pot face. Veneau parintii sa vada ce-au invatat fetele. La examen eu trebuia sa le vorbesc parintilor."

A recunoscut ca nu prea poate sa vorbeasca in public, insa la fiecare serbare de sfarsit ii iesea perfect o anumita fraza: "Ceea ce am incercat sa le cultiv fetelor dumneavoastra este demnitatea nationala! Daca nu ai asta, esti nimeni". A avut intotdeauna grija sa-i anunte de la bun inceput pe cei care-si inscriau fetele la scoala ei ca acestea sunt intentiile. Chiar si asa, Valentina spune ca a avut si eleve rusoaice.


PUTEA SA PLECE. Creatoarea are cetatenie romana, a stat la Bucuresti impreuna cu sotul sau si cu cei doi copii la inceputul anilor a€™90. Dar a simtit nevoia sa se intoarca la Chisinau. In toti acesti ani de chin ar fi putut pleca din tara, dar a considerat ca trebuie sa ramana si sa lupte pentru a construi ceva. "Am convingerea ca Basarabia e a noastra. Si, daca noi, cei mai buni de-aici, o sa plecam, cui ramane? De cand ne stim noi ne-a fost frica de cotropire. Dar acum, din cauza factorului economic, noi singuri le cedam. Nici nu trebuie sa vina cineva sa ne ocupe. Noi singuri le cedam un colt de rai. Basarabia e un colt de rai."
 DARUIRE
"Romanii nu-si dau seama ca a fi roman, asta e antastic! Noi avem costum, avem traditii atat de frumoase. Multa lume-mi spune ca stilul asta nu se prea vinde, dar eu cred ca fac ceea ce trebuie. Noi punem foarte multa dragoste-n ele"
Valentina Vidrascu
PASIUNE
"Cel mai interesant lucru e ca toate fetele din agentie sunt indragostite de hainele astea. Le-am facut sa le placa costumul national si sa-nteleaga ce frumusete avem. Sunt inspirate din ia romaneasca adusa la tendintele actuale"
Valentina Vidrascu
 Jertfa pentru sufletValentina Vidrascu si-a sustinut agentia si colectiile din bani proprii. Dupa ce a murit sotul ei, a ramas cu doi copii si o casa. S-au mutat toti trei intr-un apartament modest si au trait din inchirierea casei. "A fost o jertfa. Imi era foarte greu sa stau cu copiii in acele conditii, dar bine ca am trecut peste. Nu mi-a parut rau niciodata sa dau bani pentru ceva care m-ar putea ajuta sa reusesc ceea ce mi-am propus. Mi-a parut rau sa cumpar ceva pentru mine sau pentru casa si sa nu dau pentru visul acesta. Banii pe care-i dau pentru colectie, pentru stofe, pentru ata sunt din chirie. Pentru multi e de neinteles", ne-a marturisit creatoarea. "Eu n-am vandut nimic. Am multe colectii pe care le-am facut si toate sunt patrimoniul meu. Mi-a trebuit foarte multa rabdare sa ajung aici. Au fost momente in care nu mai puteam, dar a doua zi dimineata o luam de la capat, din dragostea asta pentru ce fac."


Dorul de casa si de limbaCreatoarea s-a nascut in satul Corjova, din stanga Nistrului, intr-o familie alungata din Basarabia. Copilaria i-a fost marcata de dorul de casa al parintilor ei, pe care l-a inteles mai tarziu. In adolescenta a simtit nevoia sa se apropie de tot ce e romanesc. Apoi si-a construit cariera, pornind de la asta. "Mama mea a tanjit tot timpul dupa casa natala si tot timpul zicea ca vrea acasa. Am avut marele noroc, in facultate, sa lucrez ca ghid translator cu romanii care veneau in URSS. Asta mi-a dat posibilitatea sa vorbesc. Eu fiind dintr-un sat in care erau multi rusi si ucraineni, la scoala se vorbea rusa. In Transnistria se vorbeste un dialect rusificat. A fost un factor esential in formarea mea faptul ca am lucrat cu romanii", ne-a spus Valentina cu lacrimi in ochi. Se inscrisese la Facultatea de Filologie, la sectia de limba moldoveneasca, pentru a invata sa vorbeasca frumos. Dar studiile n-au ajutat-o prea mult. In schimb, perioada in care a lucrat ca translator i-a schimbat destinul.