Politica de ochii lumii

Traim intr-o tara in care fiecare partid se impauneaza cu "strategii pe termen lung", dar refuza orice colaborare, de teama sa nu trebuiasca sa imparta si cu altii laurii unui eventual succes. Decat o victorie cu paternitate incerta, mai bine un esec atribuibil rivalilor - acesta pare sa fie credo-ul liderilor nostri.
Fiecare guvern care s-a succedat la putere a dat mereu impresia ca porneste de la zero. A acuzat "greaua mostenire" si a aruncat la gunoi proiectele initiate de predecesori, fara macar sa se osteneasca sa vada daca erau bune, rele sau perfectibile. Suntem perpetuu angajati in reforme fara sfarsit, abandonate doar pentru a fi inlocuite cu altele, incropite in pripa, la fiecare inceput de ciclu electoral. Planuri mari, bilanturi debile. Pe liderii nostri nu-i intereseaza rezultatele decat in masura in care se pot lauda cu ele. Totul este doar joc de imagine. Sau batalie.
In anul aderarii Romaniei la Uniunea Europeana, aceasta tragica realitate a devenit mai evidenta ca niciodata. Orice initiativa este analizata exclusiv prin prisma impactului electoral imediat. Daca risca sa provoace o tresarire a sondajelor de opinie in favoarea unui adversar politic, initiativa trebuie neaparat demolata - indiferent daca e benefica sau nu pentru natiune. Nu conteaza ce propune un proiect, ci cine l-a initiat.
Nimeni nu a contestat, de pilda, concluziile raportului comisiei prezidentiale despre dezastrul din Invatamant. In aceasta privinta avem, se pare, un uimitor consens. Nici masurile propuse de expertii Cotrocenilor (condusi de democratul Mircea Miclea) nu au generat pana acum cine stie ce dezbateri. S-a discutat, insa, aprins, pe marginea "originalitatii" ideilor puse in discutie. De parca asta ar fi important... cine le-a lansat mai intai. Ecaterina Andronescu, fost ministru PSD al Educatiei, a amintit ca ea a propus, demult, "un pact transpartinic, regandirea preuniversitarismului si centrarea pe dobandirea competentelor in scoala". Si actualul titular al portofoliului, liberalul Cristian Adomnitei, a subliniat lipsa de originalitate a raportului prezidential: "Nu sunt lucruri noi. Solutiile sunt cuprinse, deja, in pachetul proiectului legislativ al Invatamantului, iar diagnoza este intr-un studiu comandat anul trecut de Ministerul Educatiei".
Daca solutiile au fost identificate de mult, de ce nu au fost puse in practica? De ce starea Invatamantului romanesc a continuat sa se degradeze vertiginos? Toti ministrii de pana acum, indiferent de culoarea lor politica, au esuat lamentabil. Inclusiv Mircea Miclea. Va reusi el, oare, printr-un simplu raport, ce nu a putut realiza atunci cand avea fraiele Invatamantului la dispozitie? Greu de crezut. Ce sanse poate avea un "pact transpartinic", atunci cand Presedintele il lanseaza ca pe o arma impotriva Guvernului? Fara sprijinul Executivului, demersul ramane un simplu exercitiu de imagine, la fel de lipsit de consecinte ca si mascarada cu infierarea comunismului. Basescu nu a facut, insa, nici un efort sa castige larga sustinere politica pe care acest proiect o reclama. Singura lui grija a fost sa-si aroge meritele. Semn ca, de fapt, nu rezultatele il intereseaza.

---

Despre autor: