Dar problema PKK nu este deloc noua si nu justifica radicalizarea tonului liderului principalului partid politic din Turcia si avertismentele din ce in ce mai apasate ale militarilor. Si, in orice caz, nu cerea, in imediat si cu caracter de urgenta, chemarea la finalizarea negocierilor cu SUA si Irakul. Miza este existenta si, mai ales, viitorul Guvernului Regional al Kurdistanului, entitate semi-independenta care determina echilibrul scenei politice si defineste hotarator peisajul militar din Irak. Nu intamplator presiunea a atins un asemenea punct, caci totul se centreaza pe referendumul care, conform constitutiei irakiene, ar trebui sa aiba loc la finele acestui an in Kurdistan, previziunile fiind ca votul ar putea aduce alipirea regiunii petroliere Kirkuk. Caz in care Kurdistanul ar putea deveni o forta economica reala pe plan international, iar revendicarea independentei nu ar fi decat pasul logic de urmat.
Necunoscuta ecuatiei o reprezinta reactia americana la o eventuala invazie turca soldata cu ocuparea teritoriului Kurdistanului irakian. SUA datoreaza enorm kurzilor, forta pe care s-au bazat in rasturnarea lui Saddam Hussein si unitatea cea mai disciplinata si loiala din cadrul actualei armate irakiene. Dupa esuarea lamentabila a primei optiuni americane, cea de formare a unei regiuni securizate si de cooperare de tipul "Marelui Orient Apropiat", cea de-a doua optiune fusese impartirea Irakului in trei zone distincte, cu guvernare semi-autonoma, dominate de comunitatile kurda, siita si sunnita. Numai ca proiectul trebuia sa fie acceptat nu la nivel de principiu, ci din prisma acoperirii teritoriale care presupunea tocmai controlul asupra regiunilor bogate in zacaminte petroliere. Dar asta ar insemna finalul, la fel de lamentabil, al interventiei militare aliate in Irak, cea care fusese motivata tocmai de reconstructia unui stat unitar de tip nou, democratic, al tolerantei si reparatiei istorice pentru comunitatile afectate de politica dictatoriala a lui Saddam Hussein.
Daca referendumul va fi, asa cum estimeaza multi analisti, primul pas institutional pentru realizarea visului dintotdeauna al kurzilor de a avea propriul stat independent, unde-si vor gasi legitimarea internationala? Fireste, in planul Athisaari si in sprijinul neconditionat american si al UE pentru un Kosovo independent. Iar Turcia poate plati pretul tensiunilor latente, dar deloc de ignorat, cu administratia Americana, profund marcata de refuzul autoritatilor turce de a participa la invazia Irakului in 2003. Dar si al unui interes cu totul special al americanilor pentru provincia Kurdistan caci, asa cum spunea M.K.Bhadrakumar in Asia Times Online "Kurdistanul adevenit terenul de tranzit pentru operatiunile secrete ale SUA si Israelului impotriva Iranului. Fiind si un activ strategic in caz de atac militar al SUA impotriva Iranului. Si, mai mult decat orice, terenurile petrolifere din Kirkuk atrag interesele private ale americanilor si isrelienilor. Si este evident ca interesul lor este ca regiunea sa ramana stabila. In primul rand Israelul ar avea enorm de castigat daca provincia ar obtine o independenta totala".
Si astfel se poate amorsa un nou focar major de conflict deschis intr-o zona in care toata lumea se lupta distrugator de mult pentru pace.