Igor Mocanu a terminat anul acesta Facultatea de Litere la Bucuresti. Are 22 de ani si este din Republica Moldova. S-a nascut intr-un sat de langa orasul Cahul, a facut studiile liceale la Chisinau si s-a "indragostit" de profua€™ de romana
Igor Mocanu a terminat anul acesta Facultatea de Litere la Bucuresti. Are 22 de ani si este din Republica Moldova. S-a nascut intr-un sat de langa orasul Cahul, a facut studiile liceale la Chisinau si s-a "indragostit" de profua€™ de romanaa€¦


Igor a renuntat la prima lui "iubire", contabilitatea, in favoarea literaturii, datorita unui profesor de liceu care si-a facut doctoratul in Romania. Tot datorita lui, vorbeste o limba romana curata, asa cum si-a dorit mereu. Acum scrie la revista basarabeana Contrafort, pe care oamenii de Litere o considera una dintre cele mai bune publicatii culturale din Europa. Dupa patru ani petrecuti in Romania, cu aventuri dintre cele mai ciudate, Igor nu prea s-ar mai intoarce acasa. Chiar daca nu i-a fost intotdeauna bine in Romania si inca nu poate spune ca si-a rezolvat toate problemele.


ARMA CA BULETIN. Venit la Bucuresti pentru studiile universitare, Igor s-a obisnuit greu cu orasul mare, cu alt ritm si alte reguli decat cele pe care le stia de acasa. Timpul trece mult mai lent in satul Tartaul, unde s-a nascut si si-a petrecut aproape toata viata. Iar Chisinaul este si el un orasel linistit. "Prin anul al doilea de facultate, 2004-2005, in Ferentari, m-au oprit doi indivizi intr-o seara si mi-au pus un cutit la gat. Au vrut sa ma buzunareasca si au scos portofelul. Imi tineam actele in buzunarul interior al paltonului si era buletinul deasupra. Au citit «Republica Moldova» si-au zis: «Ne cerem scuze. Vrei o bere?». Pentru moment n-am inteles. Am zis: «Multumesc. Vreau sa ajung acasa.» Dupa aceea, cand veneam de la facultate si-i mai vedeam pe-acolo, incepeau sa cante: «Cine e jupanua€™/ Cine e stapanua€™?». Se pare ca era la moda in perioada aia cantecul asta", povesteste Igor, cu mult umor. De la un prieten venit tot din Moldova a aflat mai tarziu ca circula o legenda despre cei de acolo: "S-a mai intamplat asa cu unul, numai ca ala n-avea buletinul, daa€™ avea un kalashnikov sub palton".


IMAGINE FALSA. Primul contact cu Bucurestiul l-a avut cu un an inainte de a intra la facultate. Castigase o excursie aici, ca premiu pentru un concurs de eseu la radio. "Aveam impresia ca, daca vin in Romania, o sa vad pe strada tineri cu cel putin un volum de Eminescu sub brat." Asa ii spusese un prieten care fusese de mai multe ori in Romania. "Ascultasem si Mafia, si Parazitii. Stiam si de-astea. Dar asta era imaginea pe care mi-o facusem." Ca multi basarabeni care ajung aici, Igor s-a oprit mai intai la anticariate. Cum cartile sunt foarte greu de gasit in Republica Moldova, aprovizionarea se face de cele mai multe ori din Romania.


AVANTAJELE LIMBII. Pe Igor l-a ajutat foarte mult lipsa accentului. Multi dintre cei care vin aici la studii si nu stiu foarte multe despre romani se lovesc de glumele proaste ale "fratilor" de dincoace de Prut. "Datorez aceasta lipsa de accent profesorului meu de romana de la colegiu. Pentru ca el la ore vorbea limba literara si-atunci, prin mimentism, incercam sa vorbim la fel. Erau un fel de lectii de canto. Daca vrei sa vorbesti subtil, nu poti s-o faci decat in limba literara", ne-a explicat Igor. Respectivul profesor, Adrian Ghica, este tot din Republica, dar si-a dat doctoratul la Craiova. Elevii nu au apreciat doar felul in care vorbea, ci si faptul ca discuta altfel la orele de literatura. Le-a adus informatii noi, o abordare diferita de cea obisnuita in scoala de acolo. Le aducea si carti de care nu auzisera, dar care le-au placut foarte mult.


DOR DE CASA SI NU PREA. El vrea sa-si continue studiile in Romania. Isi va depune dosarul pentru Master la aceeasi facultate. Basarabenilor le e mai greu sa plece in strainatate din cauza vizelor care costa foarte mult. "Dupa Master mi-ar placea sa raman, sa activez in invatamantul universitar. Dar nu stiu. Acum, cat mai sunt cu capu-n nori, inca mai spun ca e foarte frumos. Dar sunt constienta€¦" Ii este dor de casa, dar drumul de intoarcere nu prea il incanta. Satul Tartaul, din sudul Republicii Moldova, este foarte sarac, iar Chisinaul nu ofera prea multe posibilitati tinerilor absolventi, oricat de bine pregatiti ar fi. "M-as intoarce in tara dacaa€¦ de fapt, nu stiu daca mai vreau sa ma-ntorc. Intr-un fel, inca sunt prezent acolo, pentru ca mai trimit articole la Contrafort", a spus el, destul de incurcat in propriul conflict interior. S-ar duce si ca profesor, chiar intr-un sat, pentru a cultiva mai departe limba si literatura romana, dar asta doar intr-o lume ideala, in care problemele economice de acolo n-ar mai exista. Sau daca ar avea bani suficienti incat sa faca asta din pasiune, ignorand salariul mizerabil din invatamant, de nici 50 de euro pe luna. La Chisinau am mai intalnit un absolvent de Litere, taximetrist. Ca sofer de taxi castiga 500 de euro pe luna, adica exact de zece ori mai mult decat ar castiga la catedra.


AJUTOARE DIN PARMA. Igor nu s-a bazat pe bursa de 50 de dolari in toti acesti ani. A muncit in timpul facultatii si a primit bani de la parinti. "Ai mei sunt in Parma. Pentru ca taica-meu e profesor de fizica si de matematica. Nu mai avea nici o sansa sa-si intretina familia cu salariul de-acolo. Maica-mea e educatoare la gradinita si avea si ea un salariu mizerabil. Au plecat acum, dar se vor intoarce." Ei isi construiesc in continuare casa. Asta am vazut si noi cand am ajuns in satul din care provine Igor. Rudele ramase in localitate au grija de gospodaria lor. Asta se intampla de cinci ani, iar de fiecare data cand se intorc mai repara cate ceva la casa veche. Nu se gandesc sa ramana acolo. Parintii lui Igor considera ca au un job temporar in strainatate, pentru a-si ajuta cei trei copii studenti. Igor mai are o sora si un frate. Inca isi mai cauta locul toti trei, dar, spre deosebire de parintii lor, nu vor sa se intoarca acasa.


Locul de munca, imposibil in RomaniaIncercand sa se angajeze, Igor Mocanu s-a confruntat prima data cu o aberatie legislativa. "Am doar cetatenie de Republica Moldova si e foarte greu sa obtii cetatenie si din punct de vedere al procedurilor birocratice, si pentru ca trebuie sa stai la niste cozi interminabile. Legat de asta, am avut probleme si cu angajarea. E o poveste de te doare mintea. Primul meu job din Romania a fost ca redactor de stiri la un site al unui post de televiziune de aici. Am trecut cu brio faza de training, am lucrat o luna, apoi m-am dus si eu, ca omul, sa-mi ridic salariul. Nu eram trecut in lista de salarizati. Ce se-ntamplase: CNP-ul nostru are 10 cifre. Al vostru are 13. Nu exista un cont contabil in care sa fie virat salariul pe un CNP de 10 cifre. Daca ar fi virata, s-ar numi evaziune fiscala. Prin urmare, in Romania, cetatean moldovean angajat pe baza de buletin e egal infractiune. Sau, mai pe limba noastra, munca la negru." Acest "miraculos" CNP i-a dat multa bataie de cap lui Igor. A studiat bine legislatia, a cautat solutii si a reusit sa treaca peste impas. In Romania pot fi angajate fara probleme persoanele fizice autorizate din Republica Moldova. Iar restul trebuie sa aiba acel permis de munca pentru straini, care ii baga in alt cerc vicios. "Dar si acolo e alta buba: permisul nu poti sa-l obtii fara contractul de munca, iar contractul nu ti-l dau fara permis. Nimeni nu ti-l da ca dupa aia sa te angajeze, pentru ca nu ai suficient «capital simbolic». Nu esti cineva", ne-a mai explicat Igor.


Despre autor:

Jurnalul National

Sursa: Jurnalul National


Abonează-te pe


Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.