Pentru PSD a inceput numaratoarea inversa. Dupa ce a guvernat ultima oara timp de patru ani, cu acelasi prim-ministru, Adrian Nastase, si a castigat, practic, alegerile din 2004, acest partid a parcurs o perioada dificila. Incepand chiar din momentul in care presedintele ales, Traian Basescu, a fortat rezultatele politice ale parlamentarelor, instaland cu "otuzbirul" Guvernul Aliantei DA Tariceanu unu. Cum era si firesc, in conditiile ratarii prezidentialelor dar si a unui guvern propriu, PSD a intrat intr-un relativ declin. In primul an, poate adaugand inca sase luni, orice partid ori alianta care se instaleaza la putere beneficiaza de un puternic credit din partea populatiei. Astfel se explica, de fiecare data, ascensiunea de inceput a figurilor politice ori a partidelor castigatoare. De regula, declinul puterii incepe abia mai tarziu. Tot ceea ce unii castiga in materie de credibilitate este pe seama celorlalti. De aceea, un relativ regres al PSD era normal. Previzibil. Ca si o rafuiala in interiorul partidului care, de altfel, a si avut loc. Pana la urma, in anumite limite, si presiunile de natura penala facute de putere impotriva liderilor unui partid pe care l-a acuzat, in mod constant, ca este corupt sunt normale. Desigur, sub presiunea lui Traian Basescu, asemenea limite au fost periculos depasite. Mai ales in cazul lui Adrian Nastase. Si asemenea proceduri neortodoxe au accentuat declinul PSD. Numai ca acum intram in ultima parte a ciclului electoral. De cateva luni, PSD ar fi trebuit sa urce in sondaje. Si, totusi, scade. Culmea, in favoarea PD. Un partid aflat, pana mai ieri, la guvernare. Pentru ca PSD a cazut intr-o capcana. Politica. Intinsa abil de Basescu. Si "organizata" cu colaborarea inconstienta a unor lideri proprii.
In urma alegerilor din 2004, chiar daca Presedintia si guvernarea au fost pierdute, PSD a castigat cele mai importante pozitii in plan local. Este un partid aflat in Opozitie, dar care detine, totusi, importante parghii ale Puterii. Printr-o politica duplicitara, ramanand in Opozitie, dar sustinandu-i pe liberali in razboiul pe care presedintele l-a declarat acestora, PSD a reusit sa smulga noi butoane la pupitrul de comanda al administratiei publice. Cel mai spectaculos, dar nu si cel mai important exemplu in acest sens este, daca vreti, oferit chiar de pozitia ocupata de un lider PSD in fruntea Serviciului Roman de Informatii. Duplicitatea de care am amintit este, pana la un punct, profitabila. Pentru ca intareste pozitiile unor pesedisti in plan local si central si creste sansele acestora de a influenta, in plan electoral, diferite comunitati. Dar constituie si o capcana. In masura in care PSD nu se opreste la timp. In acest moment, liderii acestui partid, in special cei care au cucerit pozitii in plan local, sunt pe deplin indreptatiti sa se gandeasca, cu mare ingrijorare, la viitorul proxim.
Va mai obtine PSD si in alegerile din 2008 cel mai bun scor dintre partide? Va mai avea PSD posibilitatea sa revina la guvernare? Sau, cel putin, isi va mai putea mentine pozitiile pe care le are in acest ciclu electoral? Ei bine, daca ne uitam in sondaje si, mai ales, daca luam in calcul trend-ul negativ pe care il are PSD, raspunsul este nu. In acest moment, PSD dispune doar de jumatate din forta electorala pe care o avea dupa alegeri, in 2005. Admitand ca declinul este stopat fara a cunoaste un revers, PSD ar pierde alegerile din 2008, urmand ca, pana in 2012, sa detina doar jumatate din cat detine in prezent, sub aspectul parghiilor politice parlamentare si extraparlamentare. Dar daca acest declin nu mai poate fi oprit?
Atunci se va dovedi ca Traian Basescu le-a intins adversarilor sai, cu cinism, dar si cu inteligenta politica, o cursa mortala. In care PSD a cazut. Jocul duplicitatii a ajuns, teoretic, la capat. PSD va trebui, in curand, sa aleaga. Ce? Puterea. Alaturi de PNL sau singur. Pentru ca formula PSD-PD ar fi inca si mai sinucigasa pentru acest partid.