Intre localitatile dambovitene Gura Ocnitei si Razvad duminica dimineata a batut ceasul rau. Autocarul cu care nuntasii din catunul Stiubee se intorceau acasa a fost spulberat de un tren personal. Sa-
tenii si-au pus pe case steagurile durerii si nu stiu pe cine sa planga mai intai. In fiecare casa a ulitei cineva si-a pierdut o sora, un frate, o sotie, un sot, un ginere, un fecior, o fata...


Nenorocire, nenorocire!!! Doua femei urla in fata unei case pe care flutura agatate fanioane negre. Doua testuri de siciru si doua cruci pereche stau proptite de zid. Ion Dragomir, 62 de ani. Elena Dragomir, 56 de ani. Dinauntru razbate pana in strada un tipat sfasiat care ti se opreste in timpane, se scurge prin viscere si se infige in stomac, facandu-te sa te indoi sub povara durerii. E urletul Clarei, fata care isi striga parintii. Abia isi aniversasera casatoria, acum neamurile le randuiesc moartea. Femeile povestesc cu mana la gura: "I-am vazut cand au plecat. «Doamna Nuti, de ce fugi asa? Ma duc sa ocup loc...», a zis". Cu Clara nu se poate vorbi. "E distrusa", zice nauc varul Puiu, care-si acopera cu palmele ochii rosii. "Io o sa serbez cat oi trai ziua de 22 iulie. Trebuia sa fiu in masina aia. Am avut o problema si in ultimul moment am hotarat sa nu mai plec."


Pe ulita se scurg femei cernite, lacrimile innodate pe fata li se preling siroaie pe buchetele cu flori. "Am fost la Romica, am fost la Maria, am fost la Trifu... Asta e!" Femeia nu mai stie sa numere mortii. "Maine ma duc la inmormantare", mai zice si se amesteca in multimea cu vesminte negre din care razbat dojeni. "Romica a fost de vina. Acua€™ e mort, doar 39 de ani avea saracua€™. Mortii cu mortii, vii cu vii." Altcineva striga infundat in pumni: "M-a sunat si Titi si m-a intrebat, m-a sunat Irina mea din Germania, stia ca trebuie sa ma duc si eu la nunta asta. A vazut la televizor: «Mama, ce e acolo?». Era disperata. Eu nu mai pot, nu mai pooot de cand am aflata€¦". Barbatii balmajesc si ei impleticindu-se, cu ochii impietriti de mahnire: "Doamne fereste, Doamne fereste, nenooorocire maaare!".


CATUNUL DURERII. In catunul Stiubee, din Valea Lunga, in fiecare casa cineva si-a pierdut o sora, un frate, o sotie, un sot, un cumnat, un ginere, un var, un fecior, o fata... Printre vaietele din strada, un om infasurat in bandaje, cu fruntea insemnata de urmele nenorocirii, se prelinge catre casa indoliata, strangand in pumn o lumanare. E unul dintre norocosi. A fost si el in autocarul mortii. Si el, si sotia lui au scapat doar cu niste fracturi si zgarieturi. "M-au dus repede la spital, mi-au facut radiografie. E rupta manaa€¦ ma duc peste trei zile la control cu sotia. Am avut noroc. Nu stiu de ce n-a oprit Romicaa€¦" Ion Neagu se uita in gol dezorientat. Parca nu mai vrea sa isi aduca aminte. "Striga lumea la el sa opreasca. Nu stiu de ce nu a oprit. Nu bause, stiu ca a stat la nunta la o masa in fata mea. Cred ca a zis ca are timp sa treaca. Nu stiua€¦"


SATUL MORTII. Cu cat ne afundam mai mult pe ulitele catunului, bocetele se intetesc, se intind, acopera ca un giulgiu curtile, strazile si infasoara oameni care umbla tepeni de durere, ca niste morti vii.

Undeva, intr-o casa lipita pe un drum pietruit, cinci copii privesc fara rost, cu ochii secati de lacrimi. Pe zidul casei sta proiectata ca
pe-o pelicula stricata aceeasi secventa rulata mai inainte: doua testuri de siciru si doua cruci pereche: Ion Kerezi, 47 de ani, Maria Kerezi, 46 de ani. Pe sub intrarea garnisita cu panze negre iese o batrana proptita de doua femei. Nu mai poate, nu mai vede, n-o intereseaza nimic, doar cere socoteala de la Dumnezeu, sa-i spuna unde-i e copilul. Un cap blond de copila cade pe umarul unui frate mai mare, picioarele i se inmoaie. Cealalta, Gabriela, inca nu si-a revenit. Sotii Kerezi le-au lasat in grija bunicilor pe cele doua gemene, Mihaela si Gabriela, si pe cei trei baieti ai lor. Ionut este cel mai mare dintre ei, are 22 de ani, fetele, doar 18. Oamenii adunati la priveghi se intreaba ce s-o alege de ei, ca nici unul n-are ce munci. Am recunoscut aceleasi chipuri impovarate, aceiasi ochi prin care strabate durerea. "Suntem toti neamuri...". Fratele unui mort e varul altui mort, unchiul unuia e cumnatul altuiaa€¦

"Mergeti mai inainte, sunt  morti si pe dreapta, si pe stanga", ne indruma oamenii mai departe. Si nu stiu pe care sa-l planga mai intai. Cateva case mai jos, Romica soferul a lasat singura o sotie lauza, un bebelus de doua saptamani si un copil de 14 ani. "Ce-ai facut tu, Romica, la toata casa?! Ce ne-ai facut, Romica?", trosneste un bocet frant. Pe la colturi, oamenii fac inventarul. Cine mai e la Floreasca, cine la Spitalul din Targovistea€¦ O alta casa invelita in negru. In prag, Tibi, baiatul de 26 de ani al lui Ion Trifu, zidarul. Pe zid, sprijinite, crucea si sicriul. "Tatutu s-a dus, mama e in coma la Floreasca." In pridvorul casei gospodarite, Iuliana, sora lui mai mica cu patru ani, sta inlemnita. "Tot ce e aici a facut «tatutu» cu mana lui. Si el a ramas singur pe vremea cand avea varsta mea", zice Tibi si se duce cu capul plecat sa vegheze lumanarile. Alaiuri cernite trec in sus si-n jos cu lumanari si flori in brate. Dintre oameni razbat istorii rostite cu jale. "Baiatul Georgianei intreaba de ce nu mai vine mama odata de la nuntaa€¦" Georgiana Untaru avea 26 de ani. A lasat in urma un baietel de trei ani si un sot care n-o sa poata uita nicodata imaginile de cosmar de la Gura Ocnitei. In fundul catunului, doi copilasi gemeni de doi ani striga dupa "tata". Catalin Tudorache avea 25 de ania€¦