Focul din cer, varsat cu galeata peste scafarliile noastre, ustura, sufoca, parjoleste recoltele, omoara puii de vrabie in cuib. Canicula, cuantificabila prin coduri placute vederii - galben, portocaliu - e, in cele din urma, ucigasa. O comisie n
Focul din cer, varsat cu galeata peste scafarliile noastre, ustura, sufoca, parjoleste recoltele, omoara puii de vrabie in cuib. Canicula, cuantificabila prin coduri placute vederii - galben, portocaliu - e, in cele din urma, ucigasa. O comisie nationala cu cravata, reunita zilnic, ia masuri severe. Niste tipi incruntati se fac ca lupta cu stihia lui Dumnezeu si o biruie. Ma uit spre cer si soarele ma orbeste. Singura masura eficienta ar fi punerea sub interdictie a  astrului zilei, obligat sa nu se mai miste pe cer la orele pranzului si sa se retraga pana la cinci intr-o biserica impreuna cu babele. Asta prin decret guvernamental. Vorbesc aiurea. Se petrece, cu noi si in noi, un lucru cutremurator. Caldura ne-a confiscat bunuri sufletesti - placeri, obisnuinte, un mod de trai. Comisia din Palatul guvernamental poate masura hectarele parjolite, dar nu poate pune sublerul pe amaraciunile noastre. Cum o fi indurand canicula buna mea prietena Olga Gavrilescu, septuagenara, cititoare pasionata a tuturor mazgalelilor mele, obligata de boala la nemiscare intr-un bloc din Bucuresti fara aer conditionat? Ce fac cei care-si castiga painea lucrand ziua pe, sa zicem, acoperisuri? Nici vanzatorii de ziare nu mai pot iesi la pranz in intersectii. De Sfantul Ilie, targul din Urlati, care aduna tone de tiribombe si comedii, caluti si rachete zburatoare, a fost pustiu. Copiii si tinerii, clientii traditionali ai balciului, au ramas inchisi in case.


Intr-o suta de ani, zice un universitar scolit afara, populatia globului va migra spre poli. Asa o fi. Ne vom muta si noi prin stra-stranepoti. Ce nu pricep insa e altceva. De ce sunt 41 de grade la Bucuresti si 30 la Roma sau la Atena? De ce sunt 40 de grade in Romania si doar 32 de grade pe tarmul mediteranean al Turciei? Savantii avertizeaza ca intr-un timp relativ scurt vegetatia va fi alta. La noi adica nu vor mai creste meri, ci cactusi. Prunii vor fi inlocuiti eventual de cocotieri. In gradina, in Bucuresti, mi s-a uscat un cires. Am mai scris despre disparitia acestui pom roditor cu trunchi sanatos, cu ramuri ample. A murit pe picioare dupa ce mi-a desertat in palma ca in fiecare an margelele lui aromate si zemoase din care s-au infruptat toti copiii cartierului meu. Anul trecut mi s-a uscat un nuc. L-am lasat netaiat, cu crengile negre ca niste clesti de radasca profilate pe cer. Israelienii, cand se intorc din vacantele petrecute in Romania, iau cu ei manunchiuri de leustean. Leusteanul nu creste in sudul Mediteranei. Un prieten evreu a incercat, fara succes, sa il aclimatizeze. A luat pamant cu sacosa din Romania, a sadit leusteanul in ghivece in balcon, l-a udat zilnic. Degeaba, leusteanul nu creste acolo. Dumnezeule, mi-am zis, daca schimbarile ametitoare de clima ne-ar vaduvi de aromele de neinlocuit ale leusteanului? L-am cautat in piete zadarnic. Am cerut unor vecini din Sangeru. Mi-au spus ca ei nu cultiva asa ceva. Am inghetat. Salvarea a venit de la un gardian public tot din satul meu. Am eu, a zis el si mi-a adus din gradina un manunchi crud de leustean. Leusteanul n-a murit. Inca.


Pe de alta parte, valorificand intelept zicala "tara piere si baba se piaptana", presedintele Basescu vrea doua avioane Air Force One. Ca Bush. Pai nu suntem noi buricul pamantului? Iar daca suntem buricul pamantului, el nu-i sef peste acest buric? Din satul socrului meu din Oltenia, care pe vremuri se chema Risipiti, iar acum a fost botezat Unirea, s-a ridicat in perioada interbelica un ministru. Ministrul, ca sa arate cat e el de mare si de al dracului,  venea in sat cu doua masini. Intr-una calatoarea el cu soferul, iar in a doua, tot pe bancheta din spate, venea palaria. Deduc ca domnul Basescu va calatori in primul avion, iar cu al doilea va zbura celebrul sau fes. Fesul acela popular cu care face bai de multime si pentru care lesina sa-l atinga mii de admiratori. Intrucat avioanele pot fi realimentate la nesfarsit in aer, presedintele se poate muta definitiv in cer, nefiind obligat sa aterizeze undeva. De altfel, nici nu prea are unde. E mare seceta de invitatii la nivel inalt. In aceste conditii, poate va rezolva intr-un dialog sever cu Dumnezeu si chestiunile de clima ale pamantului.


Despre autor:

Jurnalul National

Sursa: Jurnalul National


Abonează-te pe


Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.