Prima consecinta majora a Raportului Marty?

El se aplica direct progmateor CIA privind detentia si interogarea prizonierilor. Cele care priveau teroristii capurati care apartineau de Al-Queda sau detineau informatii asupra liderilor acestei organizatii. In termenii acestui document (pe care-l puteti gasi pe adresa http://www. whitehouse.gov/news/releases/2007/07/20070720-4.html. In fereasta NATIONAL SECURITY) se impun limitari foarte stricte tehnicilor de interograre si modalitatilor de detentie folosite de CIA in cadrul programului respective, interzicand "actele de violenta indestul de serioase pentru a fi comparate cu omuciderea, tortura, mutilarea si tratamentul crud si inuman". Sunt interzise si comportamentele care au ca scop "umilirea si degradarea persoanelor la un mod atat de grav incat orice persoana rezonabila, luand in consdierare circumstantele, poate condamna aceste acte ca fiind dincolo de ceea ce permite decenta umana".
Apare insa o intrebare: ce s-a intamplat cu adevarat pana la momentul emiterii acestui ordin? Dupa ce, suprinzand pe toata lumea si panicandu-si aliatii, Bush a recunoscut cu seninatate existenta inchisorilor CIA, oferind astfel primul argument concret a ceea ce pana atunci fusesera doar presupuneri si "dovezi circumstantiale", presedintele american face al doilea pas, premiera absoluta in istoria SUA:, recunoaste implicit adevarul alegatiilor care priveau manualele de tortura elaborate de CIA. Subiectul a fost prezent timp de ani de zile in atentia opiniei publice, mai ales dupa ce aparuse faimosul manual KUBARK Counterintelligence din 1963 si Human Resource Explotation Training Manual din 1983. Apoi a revenit brusc in actualitate dupa ce Alvaro Gil-Robles, pe atunci comisarul pentru drepturile omului al Consiliului Europei, fusese primul care a acuzat SUA de organizarea unor centre de interogatorii secrete, el exprimandu-si temerea ca se crease astfel un adevarat Gulag unde CIA putea avea acces la prizonierii talibani sau Al-Quaeda , deplasati in permanenta "ca o caravana invizibila care mergea fie la una sau alta dintre ceea ce era denumit locatiile negre".
Daca s-a afirmat ca cele doua manuale au servit drept baza de studii pentru ofiterii de contra-spionaj si cei din unitatile specializate ale CIA, pana in acest moment totul tinea de o legenda mai mult sau mai putin crezuta si, mai ales, posibil de sustinut pe plan oficial. Dick Marty a mers insa mai departe, afirmand ca, pe langa aceste manuale, ar exista si un al treilea, elaborat de CIA in 2002. Acest raport ar privi "tehnicile ameliorate de interogare" si ar fi, in fapt, o perfectionare semnificativa a tehnicilor de tortura descrise cu lux de amanunte in cele doua manuale clasice.
Acest manual ar servi la pregatirea profesionala a grupelor de ofiteri care au efectuat interogatoriile de la Abu-Ghraib in Irak, Baghram in Afganistan sau in multe ale locuri ale planetei, acolo unde ar fi situate faimoasele centre secrete de detentie. Afirmatii confirmate, cu lux de amanunte de ziaristul Gordon Thomas in senzationala sa carte "Armele secrete ale CIA" unde indica si numele autorilor raportului CIA: doi psihiatri de renume mondial, Jolyon West si William Sargant. Si este foarte posibil ca acest document sa apara in curand, livrat de surse interne din CIA, ca argument explicativ pentru legalitatea comportamentului echipelor de interogatori. Dovedindu-se ca scandalul amorsat de Raportul Marty nu este decat la inceput...

---

Despre autor: