Editia din acest an a Congresului International de Dacologie - organizat de Societatea Dacia Revival International, condusa de dr. Napoleon Savescu - a evidentiat, mai mult ca in editiile precedente, "o trezire a spiritului dac". Chiar daca, potrivit prof. dr. Vasile Boroneant, specialist in istorie veche, acest lucru este "in contradictie cu linia oficiala care merge, in continuare, numai si numai pe ideea romanitatii, ceea ce nu e adevarat si nu e nici corect - nici din punct de vedere istoric, nici din punct de vedere stiintific si nici al simtamantului", ne-a declarat prof. Boroneant, la incheielrea lucrarilor desfasurate in zilele de 20 si 21 iulie la Bucuresti, in Palatul Cercului Militar National. Cele aproape 100 de comunicari sustinute de arheologi, istorici, paleontologi, lingvisti, etnologi etc., au impresionat prin diversitatea temelor abordate, rigoarea cercetarii si echilibru in exprimarea concluziilor. Prof. dr. Nicolae Ticleanu, specialist in geologie, paleobotanica si paleoclimatologie, cu pasiuni pentru istorie, in mod special pentru istoria veche (si, dupa cum insusi marturiseste, "specialist in studiul spiralei, ca simbol sacru") considera ca editia a VIII-a "a fost o reusita". "Este foarte adevarat - continua prof. Ticleanu - ca la orice congres, au fost si comunicari de inalta tinuta, dar si comunicari modeste. Cand dr. Napoleon Savescu a sustinut comunicarea <>, a aratat foarte clar ca istoricii se insala profund atunci cand isi imagineaza ca noi ne tragem din romani - si, ca o paranteza, marii nostri inaintasi ne-a spus-o de mult. Iorga, in cartea lui despre chestiunea originii spune foarte clar ca noi ne amagim cu ideea ca am fi romani (...). Interesant este ca, pe parcursul celor doua zile, majoritatea comunicarilor au intretinut aceeasi idee: notiunea de indo-european este o notiune falsa, iar acest lucru se stia inca din1926. Pe baza tuturor datelor, ca o concluzie din tot ce s-a spus la Congres, rezulta ca indo-europenii au exista undeva in spatiul carpatic. Ca este asa o demonstreaza tocharienii, care au disparut de pe scena istoriei cam in secolul al X-lea d.Chr., care se convertisera la budism. Ei erau indo-europeni recunoscuti dar aveau aceleasi simboluri si acelasi tip de manifestare cu al cucutenienilor. Ei si-au pastrat credinta veche in regenerare, marcata de stampila pe care o puneau pe paine, care era spirala sarpe (simbolul regenerarii). Sarpele, un simbol dual, dispare in spatiul nostru carpatic, adica intra sub pamant in luna septembrie, odata cu echinoctiul de toamna, si reapare in 17 martie, de Sf. Alexie, odata cu echinoctiul de primavara. Asta se intampla numai la paralela asta. Deci, numai cei care au trait pe aceasta paralela puteau sa considere sarpele un simbol solar. Intre sarpe si soare exista o legatura directa. De aici, concluzia clara ca inaitasii nostri erau uranieni, solarieni, credeau in Zeul Soare, in regenerare. Eu am facut decriptarea simbolului sarpe de la templul Cascioarele, care a fost interpretat de arheologii nostri ca fiind o spirala pusa pe peretele de vest in doua culori. Acolo e o vipera rosie si un sarpe de casa, verde. Sarpele verde are coada lunga si subtire, sarpele, rosu-inchis la culoare, are coada scurta. E clar ca ei stiau. Vipera si sarpele neveninos reprezentau opozitia bine/rau. De atunci se pastreaza simbolul: verdele e viata, rosul inchis e moartea, spre deosebire de rosu deschis care, la alte popoare, e tot viata. La indo-europeni, sarpele casei este verde - si ele exista si la greci si la romani si la romani. De aici concluzia ca indo-europenii erau, de fapt, euro-indieni, si ca au plecat din spatiul carpato-danubian".
Fara a insista asupra temelor prezentate - Congresul International de Dacologie - finantat, (ca in fiecare an) de omul de afaceri dr. economist George Constantin Paunescu, a ridicat nenumarate semne de intrebare privitoare la "tacerea academicilor romani". "Fara indoiala - remarca Savescu - se renunta greu la ideile preconcepute - multe dintre acestea de-a dreptul antinationale, daunatoare, defaimatoare - la care a fost injugat studiul istoric romanesc. Dar, ceea ce afirma cu un secol in urma Nicolae Densusianu beneficiaza acum de implinirea unei deschideri cu adevarat democratice pe planul cercetarii stiintifice. Cercetatorii din cele mai diferite domenii au avantajul urias al informarii prin computer. Viteza cunoasterii a crescut impresionant, adevarul nemaifiind un atribut inchis in sipete academice". In pofida acestui context, istoriei - "ca disciplina cu mare impact formativ asupra generatiilor" - i se intretine, la noi, dreptul la o complice tacere, au fost de parere unii dintre participantii la Congres.