Vasile Dancu a demisionat din functia de vicepresedinte al PSD pentru analiza politica si comunicare. Cum ii sta bine unui specialist in Comunicare, domnia sa nu s-a multumit cu iscalirea unei hartii, varata, apoi, presedintelui Mircea Geoana pe sub usa, la prima ora a diminetii. I-a trimis o epistola prin intermediul presei. Textul, ciopartit de toate ziarele cu nespusa incantare, invoca, printre altele, doua argumente:
1) Solutiile propuse de domnia sa ca responsabil cu Departamentul de analiza si comunicare "sunt, in mod sistematic, respinse".
2) La ultima sedinta a Comitetului Executiv s-a reiterat decizia ca liderii PSD sa nu iasa in presa cu declaratii despre orientarile tactice si strategice ale partidului dupa cum ii taie capul.
Vasile Dancu sustine ca aceasta decizie il pune "in imposibilitatea de a raspunde sarcinilor pe care le am ca vicepresedinte pentru analiza politica si comunicare". Membru al asa-zisului Grup de la Cluj, alcatuit, intre noi fie vorba, doar din domnia sa si din Ioan Rus, Vasile Dancu e un rasfatat al presei. Presa e in mare parte crancena dusmana a PSD.
Favoarea de care se bucura Vasile Dancu ar trebui sa ne puna pe ganduri.
Legendara invatatura, daca te lauda dusmanul, a ramas valabila si dupa caderea comunismului si, o data cu asta, si dupa disparitia imperialismului anglo-american.
Sub semnul acestei invataturi, ne-ar putea incerca banuiala ca Vasile Dancu e rasfatat de presa indeobste ostila PSD tocmai pentru ca prestatia sa raspunde dorintelor ascunse ale acestei prese de a vedea partidul inmormantat electoral.
Daca n-ar fi fost diversionista, presa ar fi trebuit sa remarce absurditatea motivelor invocate de Vasile Dancu.
Astfel, fostul responsabil cu Analiza nu intelege ca misiunea sa era de a descoperi solutii plecand de la analize si a le prezenta celorlalti colegi. Solutiile erau doar propuneri, seful Departamentului analiza nefiind si seful partidului. Daca n-au fost acceptate de organismele de conducere colective ale PSD inseamna ca erau proaste.
Si daca erau proaste, Vasile Dancu nu mai putea fi responsabil cu Analiza.
Demisia domniei sale era mai mult decat necesara.
Vasile Dancu avea in raspundere si Comunicarea PSD cu opinia publica si electoratul.
Comunicarea se face prin presa.
Asta inseamna ca Vasile Dancu elabora tactici si strategii prin care ceilalti colegi comunicau prin presa.
Domnia sa a inteles insa prin responsabilitatea Comunicarii faptul ca trebuie sa comunice prin presa doar domnia sa.
Dar nu numai atat.
Interventiile lui Vasile Dancu prin media s-au rezumat la criticarea conducerii partidelor si a altor colegi, cum ar fi Marian Vanghelie, Ion Iliescu, Viorel Hrebenciuc. In acelasi timp, domnia sa si Ioan Rus s-au erijat public in postura de lampa de veghe a PSD.
De peste Carpati, cei doi atrageau atentia, public, asupra a ceea ce ei considerau drept abateri ale PSD de la marele drum al Reformei.
Se intelegea astfel ca Grupul de la Cluj era detinatorul unui soi de Table ale Legii in privinta reformei din PSD.
Din motive obiective, PSD a avut si are imaginea unei formatiuni scutite de framantarile interne din alte partide.
Unitatea, aproape de neclintit, a PSD a facut ca partidul sa castige alegerile din 2000 si din 2004.
Fireste, guvernarea PNL a dovedit ca un partid poate administra tara si fara a avea unitatea de tip PSD.
Dar pana si PNL, cel putin acum, nu mai e marcat de confruntari interne violente.
Desigur lideri PNL au o anume independenta fata de Calin Popescu Tariceanu, tratat mai degraba ca un coleg decat ca un Ayatolah.
Asta nu inseamna insa ca liderii PNL se ataca intre ei sau, si mai grav, sustin public ca linia partidului e catastrofala.
Ca responsabil cu Departamentul Comunicare, exact de aceasta realitate ar fi trebuit sa tina cont Vasile Dancu. Domnia sa nu numai ca n-a impus-o partidului, dar mai mult, a contrazis-o, facand declaratii extrem de dure la adresa celorlalti colegi.
PSD a comis astfel, prin Vasile Dancu, o enorma greseala de comunicare.
Si Vasile Dancu l-a sanctionat pentru asta pe Vasile Dancu!