La nici 20 de kilometri de Chisinau, moldovenii se aduna in statiunea Vadul lui Voda pentru o distractie pe cinste. Asta spun ei atunci cand se scalda doar pe jumatatea dreapta a Nistrului. O bariera nevazuta ii opreste sa inoate mai departe, inspre malul transnistrean.


Republica Moldova e franta intre doua ape. Durerea din partea Prutului s-a inchis cu anii, cicatrizandu-se in resemnare. De partea cealalta, Nistrul inca pastreaza vie amintirea pamantului pierdut. La Vadul lui Voda, un fel de litoral situat la 20 km de Chisinau, desi Transnistria pare a se lipi confortabil de Moldova printr-o zi de scaldat cu soare plin, Nistrul desparte, mai aprig parca, stanga de dreapta. Se simte in aer o bariera nevazuta, o bariera trasa pe mijlocul apei intr-un mod nescris, nerostit, dar existent. La Vadul lui Voda, Nistrul se imparte in doua, pe linie orizontala.


SUB POD, DE PARTEA DREAPTA. Vadul lui Voda nu e numai o portiune de sase kilometri de statiune balneoclimaterica de pe malul drept al Nistrului, ci e deopotriva unul dintre principalele puncte de frontiera care despart Moldova de Republica Separatista Transnistreana. In acest spatiu, destul de indepartat de statiunea in sine, la temelia podului, contrastul dintre viu si mort te izbeste.
Pe malul moldovenesc, familii intregi se scalda, fara insa a depasi bariera invizibila. De regula inoata cam cinci metri de la mal, iar pentru cei mai curajosi o pluta pe spate se limiteaza la jumatatea drumului. De acolo parca si aerul miroase a praf de pusca. La bordul vaporului izolat, o familie isi ia pranzul, conversandu-se pe ruseste. Din cand in cand privirile le sunt atintite dincolo, de unde se mai aud rasete de copii. Prinsi c-o franghie groasa de un copac, pustii transnistreni plonjeaza in apa. E imposibil sa te chinuiesti sa le faci cu mana in semn de salut, ei nu-ti raspund oricum.


CU RUTIERA, LA PLAJA. In partea opusa, ocolind punctul de frontiera, la vreo doi kilometri distanta, printr-o padure stufoasa, zeci de masini si rutiere se-ndreapta inspre statiunea adevarata. Mai toate cu numere de Chisinau, caci la Vadul lui Voda distractia isi spune cuvantul mai ceva ca pe litoralul Marii Negre. Moldovenii stiu sa petreaca un sejur mai abitir decat noi, si totusi e imposibil sa nu te gandesti cum se imbina aici saracia lucie cu opulenta. Oameni coborati din rutiera prafuita isi fac intrarea modesta, oprindu-se la vanzatorul de seminte. Femei simple, cu batic si fuste clos trec, uitandu-se cu mirare la frumusetile ce li se deschid in fata ochilor. Pentru ele e un havuz de care se bucura departe de satul lasat in urma. Un sat, ca mai toate, pustiu, sarac si prafuit. Navetistii umili se pierd in peisaj printre proprietarii de masini scumpe, postate in parcarea cu plata ca sa se incalzeasca la soare. Ei trec mai mereu degajat, intr-un relax firesc al banului, si se opresc in zona restaurantelor pentru o masa copioasa, neaparat cu mumulei si ciorba de soreanca.


UN TOBOGAN, O PUSCA SI-UN ULIU. Prima oprire, dupa ce si-au stapanit setea si foamea, e neaparat adrenalina toboganului cu apa. Barbati vanjosi, copii nabadaiosi si cateva tinere temerare se inscriu la coada pentru un salt spastic. Curiosii se aduna intr-o mare de rasete atunci cand vreun Hercule ajunge vatamat in bazinul de jos, cu mainile si picioarele aruncate anapoda si nefiresc in parti opuse ale corpului. Dupa vreo cateva portii de senzatie, atat cat permite buzunarul fiecaruia, distractia se muta in cortul de culoarea camuflajului, unde doar voinicii isi exerseaza talentul in arta manuirii pustii. O tragere e doi lei moldovenesti si ca sa nu-l superi pe domnul plin de muschi care-ti ofera un Kalasnikov miniatural ar fi bine sa te opresti atunci cand el iti spune ca ai terminat tragerea la tinta pe azi. Altminteri ajungi patit si deposedat de 120 de lei daca insisti sa dobori toate cutiile de bere Chisinau, singurele aparente, potentiale, targeturi.

Doi baieti incearca de zor sa momeasca trecatorii cu o poza la minut. Nu e o poza obisnuita, cu ursi si animale impaiate. Afacerea lor e colorata, vie. Inca de dimineata, un sarpe se incolaceste peste gatul si bratele unuia dintre pozari. Mai apoi, celalalt incearca din rasputeri sa-i convinga pe curiosi ca uliul cel cuminte sprijinit de-un bat nu-si va infoia aripile nabadaioase. Iguana e molcoma, se plimba, desenand un cerc, pe masa de expunere. Singurul succes se atribuie iepurilor chinuiti pe caldura in bratele celor doritori de amintiri. Imbulzeala cea mare e fara indoiala in apa. Aici toti isi permit sa se racoreasca de-adevaratelea. Extrasenzatiile sunt evident pe bani, si nu putini, altminteri doar cei avuti isi permit sa se bucure de ele. Astfel, o plimbare de cinci minute cu ski-jet-ul costa 300 de lei, cat jumatate din pensia unui moldovean de rand. Cu toate astea, rezervarile sunt facute de dimineata si pentru aventurieri plimbarea in sine se desfasoara pe mijlocul raului, pe o distanta de un kilometru.


PE VAPOR, CU SPATELE INTORS. Pe acelasi traseu, de data asta mai pamantean la pret, doar 30 de lei moldovenesti, poti calatori cu vaporul. 80 de minute dus si intors pe Nistru in jos pana in sat, la Vadul lui Voda. O calatorie extrem de sigura mai ales atunci cand e Serghei capitan. El se intelege bine cu toti, rusi, romani, moldoveni, transnistreni, si intotdeauna ii saluta pe cei de pe malul stang care se plimba la randul lor, pe jumatatea cealalta de apa, in vaporase cu motor. Serghei stie putintel romaneste, zice ca a condus vapoare la viata lui acolo, prin Ucraina, de unde se trage. In Romania a fost anul trecut, chiar la Bucuresti, pe cand inca mai canta intr-o formatie de rock. Dar s-a lasat de meseria asta, mai ales pe timp de vara, cand banul iese pe vapor. Impreuna cu Misha, un rus care vorbeste o romana mai curata decat un moldovean, asigura bunul mers al turului pe Nistru. Misha s-a insurat de cativa ani cu o moldoveanca si zice ca limba romana e cea adevarata, si la "Rusia n-am mers de fel". Pe vasul celor doi "capitani", Tamara face naveta zilnic, din statiune in sat. Nu a fost niciodata in Romania, dar gandul ii trezeste nostalgii. Sora e casatorita la Cluj si n-a mai venit de ceva vreme pe la ei, cat despre o vizita in Romania nici nu se pune in discutie. De ce sa ma duc? Mi-e drag cand vin ei, dar ei nu ma cheama niciodata!" Si, mai apoi, zice Tamara, in Romania e scump, "traiti si voi mai bine, dar noi aici avem ce ne trebe". Mai putin malul stang la care nici n-a privit, a intors doar spatele, tacut.Malul lui StefanIn cronicile istorice, localitatea Vadul lui Voda este pomenita pentru prima data in 1432. Ostenii lui Stefan cel Mare, avantati in lupta, au gasit un vad si trecand Nistrul repurtasera o victorie spectaculoasa asupra turcilor. Din ordinul lui Stefan-Voda, triumful a fost sarbatorit copios pe malul Nistrului, tot atunci s-a pus temelia localitatii ce poarta numele domnitorului. In anul 1940, in Vadul lui Voda erau 87 de gospodarii in care locuiau 984 de oameni preocupati de agricultura, pescuit si comert.
O localitate rurala obisnuita, cu populatie sumara, infrastructura si economie mai mult decat modeste. Atata doar, ca beneficia de un mediu natural pitoresc si benefic sanatatii, o imbinare irepetabila dintre rau, coline si padure. Anume aceasta avea sa joace un rol primordial in constituirea localitatii ca oras in perioada postbelica. Astazi este cea mai cunoscuta statiune balneoclimaterica din Republica Moldova, anual venind aici sute de turisti romani, rusi, ucraineni.