Ciudad de Mexico are forta cat sa se ia la tranta cu Universul. Se intinde doar pe orizontala, de frica seismelor. Chiar si asa, este pe locul trei in randul celor mai populate asezari urbane de pe planeta. O recunoastem dupa Ingerul de
Ciudad de Mexico are forta cat sa se ia la tranta cu Universul. Se intinde doar pe orizontala, de frica seismelor. Chiar si asa, este pe locul trei in randul celor mai populate asezari urbane de pe planeta. O recunoastem dupa Ingerul de Aur. Am mai auzit despre ea in septembrie 1985, cand un cutremur de 8,1 a lasat in urma zeci de mii de morti si-un Inger prabusit. Recent, un alt curemur a zdruncinat-o bine si-am vazut-o la stiri. Capitala cocotata la 2.240 metri altitudine, ingenuncheata de un lant muntos, strajuita de-un vulcan de 5.000 de metri, scufundata in blestemul Lacului Texcoco. Mexico City isi duce istoria mai departe, in ciuda amenintarilor catastrofale. Vibrant, cultural, modern, orasul e o experienta caleidoscopic-culturala, e revolutie a picturii, arhitecturii, sculpturii. Capitala Statelor Unite Mexicane are forta si vointa de a renaste din propria cenusa. Ori de cate ori vrea. INCEPUT. Adica in anul 1325, orasul fusese stabilit in inima lacului Texcoco si avea sa fie capitala Imperiului Aztec. Teno-chtitlan se dezvoltase rapid, iar ingeniosii azteci au descoperit metode noi de a construi insule artificiale pe imensul lac. In 2007, zona metropolitana din laguna intrece toata Romania la numarul de locuitori. In 1519, conquistadorii i-au dat numele de Venetia Lumii Noi dupa care au ars-o pana la temelii. Peste cenusa, peste praf, au inceput constructia celui mai mare oras din lume. Din nou. Templele religioase ale aztecilor sunt astazi marcate de biserici si catedrale impresionante prin stil, arhitectura si istorie. ASTAZI. Intrarea in capitala mexicana iti asterne-n fata Paseo de la Reforma, bulevardul frate cu Champs Eliyses. Apoi te intampina Ingerul Independentei si te conduce direct catre centrul istoric. Pe stanga, inainte de a da in Piata Constitutiei, splendoarea Palatului de Arte Frumoase (Palacio de Bellas Artes) iti opreste suflul. Ca si Paseo de la Reforma, Ingerul Independentei si Palacio de Bellas Artes au fost construite in perioada celor trei decenii de dictatura sub Porfirio Diaz, ce a trasat o influenta franceza peste capitala. NASTEREA UNIVERSULUI. Doua saptamani in capitala mexicana e prea putin timp ca sa vizitezi tot ce ti-ai pus in minte. Am inceput cu piramidele, aflate la 45 de kilometri. Cand au descoperit locul, aztecii au crezut ca aici a fost creat Universul. Au ramas acolo, ca sa venereze Divinitatea, si-au creat o populatie de peste 200.000 de suflete. Piramida Lunii si Piramida Soarelui, considerata a patra din lume ca dimensiune. Din varful Soarelui privirea cade pe Aleea Mortilor. E numita asa pentru ca aici arheologii au descoperit un numar impresionant de cadavre. Ruinele fusesera incendiate, iar aztecii au disparut fara urma. Motivele nu se stiu cu precizie, insa cea mai plauzibila varianta spune ca s-au stins din cauza conflictelor interne. Piramidele golase astazi, frematand a istorie pe dinauntru, atrag multime de caractere. In varful Soarelui, copii, femei si barbati se bat in degete, care sa-i atinga miezul. Se spune ca te poti incarca cu energie pozitiva pentru multa vreme. Am atins si eu chestia aia mica, metalica, din varful Soarelui. As minti daca as spune ca nu s-a intamplat nimic. In mod ciudat, tot restul zilei am simtit o energie aparte. Ce-i drept, am iesit cu pielea prajita din jocul asta. OCHI. E capitala cu cele mai multe muzee din lume. Iar cand Mexico City spune muzeu, pai e treaba serioasa. Doar pentru a vizita Muzeul de Antropologie iti trebuie o saptamana, sambata si duminica incluse. Un alt punct de vizitat este Parcul Chapultepec. Intins pe 800 de hectare, e dotat cu muzee, un castel, restaurante, parcuri de distractie, gradina zoologica. E un mic oras in sine. ZOCALO. Sau Piata Constitutiei. Intinsa pe 4 hectare, cu un look spartan, e sufletul urbei. Aici urmasii aztecilor tin procesiuni de curatare a spiritului. Turisti curiosi, dar si mexicani credinciosi in intelepciunea strabunilor locului asculta in gand incantatiile. Miros de tamaie arsa si busuioc ucis pe caldaram, flori de galbenele si dansuri traditionale. Piata este, de altfel, zona Zero a protestelor nationale. Vizavi de Piata se afla Palacio Nacional, impodobit cu picturile autentice semnate
Diego Rivera si Catedral Metropolitana, simbol absolut al victoriei crestinismului. Sub Catedrala, spun arheologii, lacul a inghitit o alta catedrala. Sub aceasta se afla ruinele celui mai sfant templu al aztecilor. Templo Mayor a fost descoperit in 1978. Mexico City este, de altfel, una dintre marile capitale ale arheologiei. ARTIST. Capitala mexicana a fost "acasa" pentru Diego Rivera si Frida Kahlo, a fost refugiu pentru Leon Trotki. Casele acestora sunt acum muzee. Urmele de gloante cu care a fost ucis Trotki, studioul in care a lucra Frida si patul cu oglinda in care si-a trimis duhul in Rai, dormitorul in care s-a iubit cu Diego Rivera, toate acestea sunt astazi in orasul din laguna. Gabriel Garcia Marquez poate fi gasit acasa, in Mexico City, intr-un cartier numit Coyoacan. L-am cautat, dar tocmai plecase sa-l vada pe Castro. Mexico City e sub continua amenintare. Lacul ce-l gazduieste nu are astampar. Apa de sub capitala este drenata cu viteza maxima, insa acest lucru are ca efect scufundarea orasului cu cativa centimetri in fiecare an. Cladirile sunt atacate de efectul supranumit "Turnul din Pisa". Se clatina pe toate partile, se prabusesc. Cutremurele au impiedicat dezvoltarea pe verticala. Poluarea aerului este o continua amenintare. Cele peste 4 milioane de autovehicule, 50.000 de fabrici si efectul de sera produs de lantul muntos ce inconjoara Valea Mexicului tin autoritatile in alerta nonstop. RAPIRI. O alta amenintare, serioasa, o reprezinta rapirile pentru bani. Nu mica mi-a fost surprinderea sa aflu ca politistii sunt in cardasie cu taximetristii in jocul rapirilor. As minti sa spun ca am simtit o astfel de amenintare. E cert, faptul ca am crescut in Romania mi-a dat educatia necesara pentru a ma pazi de astfel de incidente. Ah, si Zona Rosa! Zona Rosa era odata cea mai renumita in toata capitala. Era locul in care crema societatii isi sorbea berea Corona cu lime si sare in fapt de seara, la umbra palariei mariachilor. Am plimbat si eu piciorul in Zona Rosa. Restaurante imense si goale, hoteluri superbe si pustii. Turisti plangand pe la colturi ca li s-au furat actele si politisti mandri citind ziare in timp ce lustrangiul le face pantofii. Setea m-a oprit la una dintre terase. Observand trecatorii din zona, nu m-am putut abtine de la a face o observatie: din toate cuplurile pe care le-am zarit, sa fi fost poate una, doua perechi "barbat-femeie". Abia la cateva zile m-am lamurit: Zona Rosa este astazi cel mai popular loc printre cuplurile gay. Aviz! Mihaela Biliovschi ,Mexic
Despre autor:
