Fac indelicatetea de a preciza sporul de ani - incalcand astfel traditia discretiei cand e vorba de varsta celor care nu au, in fapt, varsta, ci numai o evolutie a starii interioare - cu ingaduinta chiar acestei femei invatate si inteligente care, raspunzand firitisirilor aduse de colegii sai din Sectia de Filologie si Literatura a Academiei Romane, nu si-a ascuns in nici un fel secretele biografiei. S-a mirat ca a atins pragul acestei confruntari cu timpul si a declarat ca priveste fara mari anxietati viitorul. Este de oarecare vreme incercata de suferinta, dar suferinta nu i-a alterat spiritul si nu i-a anulat bucuria de a comunica. Primesc din cand in cand cate un telefon de la ea si observ ca este la curent cu tot ceea ce se intampla in jur si ca judecatile ei sunt severe si drepte. Matilda Marioteanu Caragiu este, in domeniul sau intelectual, un savant, a scris lucrari fundamentale si, cand e vorba de istoria si dialectul aromanilor, este punctul de referinta cel mai sigur. Am cunoscut-o, in timpul studiilor mele filologice, ca asistenta a profesorilor Rosetti si Iorgu Iordan. O tanara, imi ingaduie sa spun, cu o figura de Renastere, extraordinar de frumoasa. Parea coborata in amfiteatrul Odobescu dintr-o pictura toscana. Nichita Stanescu era, am banuiala, indragostit in secret de aceasta tanara invatata si fermecatoare, oricum frecventa cercul ei de prieteni si, din cand in cand, ne comunica reveriile lui sentimentale. Alaturi de Florica Dimitrescu, Grigore Brancus, Valeria Gutu-Romalo si Paula Diaconescu, Matilda Caragiu forma o echipa excelenta de tineri lingvisti, elevi ai marilor profesori citati mai inainte. Cum am scris in mai multe randuri: paradoxul este ca, in cea mai rea istorie (obsedantul deceniu al VI-lea), Facultatea de Filologie din Bucuresti avea, in domeniul lingvisticii si, in parte, al literaturii (Tudor Vianu, Zoe-Dumitrescu Busalenga, Edgar Papa mai tarziu Al. Piru) profesori buni, unii dintre ei chiar mari profesori. Fara ei, generatia '60 n-ar fi contat, poate, in cultura romana. Matilda Caragiu ilustra si insufletea, prin farmecul inteligentei sale, ramura tanara a acestei traditii lingvistice mari...
O regasesc, azi, implinita in spirit, interesata, in continuare, de lucrarile sale lingvistice, hotarata sa lamureasca destinul dialectului aroman intr-un moment in care unii politicieni de origine aromaneasca nu mai vor sa fie romani, ci minoritari in lumea romaneasca. Matilda Caragiu a venit, cu autoritatea ei academica, si intr-un "Decalog al aromanilor sau 12 adevaruri incontestabile, istorice si actuale, asupra aromanilor si asupra limbii lor" si, apoi, intr-o conferinta publica, a lamurit stiintific aceasta chestiune. Aromanii, spune ea in consens cu marii lingvisti romani (multi dintre ei veniti din Sudul Dunarii), sunt romani din sud si aromana este un dialect istoric al limbii romane comune. Mi-a placut si imi place, in continuare, pozitia ei in aceasta chestiune care poate usor derapa in zona retoricii politicianiste.
Matilda Caragiu este, in clipele de melancolie, un poet sensibil si ingenios, ca si fratele sau, Toma. A publicat un volum de poeme scris in dialectul aroman ("Di nauntru si-di nafoara") pe care nu mi-a fost deloc greu sa-l citesc si sa-i pricep subtilitatile. Semn ca "aromana" nu-i decat un brat al limbii noastre comune. Regasesc in aceste poeme "musate" imaginarul sudic, peninsular al lui Bolintineanu citit si prelucrat de un spirit modern, subtiat de cultura.