Te-ai gandit vreodata de ce muzica de astazi nu mai suna atat de bine? Sa fie vorba de talent? De instrumente? Marketinga€¦?! (Si) Bunica suna mai bine. Lasa deoparte faptul ca vedetutele produse pe banda rulanta nu au d
Te-ai gandit vreodata de ce muzica de astazi nu mai suna atat de bine? Sa fie vorba de talent? De instrumente? Marketinga€¦?! (Si) Bunica suna mai bine. Lasa deoparte faptul ca vedetutele produse pe banda rulanta nu au datele necesare ca sa rivalizeze cu numele grele care au facut deja istorie, lasa deoparte si piesutele de conjunctura pe care le uiti imediat dupa ce le-ai ascultat sau versurile scrise parca de-un premiant cu coronita de la grupa mica a gradinitei din colt. Baga in player un CD nou si o sa-ti dai seama ca insasi calitatea muzicii nu mai e aceeasi si pana si un sunet simplu ca o lovitura de premier sau toba mare nu mai suna la fel de ferm si clar ca pe vremuri. Raspunsul intrebarii oricarui meloman - iar prin asta neintelegand suedezi care te-mput cu manele prin cartier - este ca, daca ai vreodata curiozitatea sa analizezi intr-o scala grafica o piesa muzicala, iti vei da repede seama ca trend-ul in industria muzicala este nu un gen anume ci... volumul! Iar asta de ani buni, crescand in progresie aproape geometrica, de cand s-a nascut (deja) banalul CD si pana astazi. Tehnica ne omoara. Urechile! La propriu! Pentru ca, in procesul de a mari volumul partilor mai soft ale unei piese, esi obligat de fapt, pentru a pastra diferentele, sa cresti volumul melodiei per ansamblu. Astfel insa, se pierd detaliile. Rezultatul este ca partile soft se fac mari si tari, iar restul devine pur si simplu zgomot. E de-a dreptul ridicol, atata vreme cat echipamentele stereo ar putea-o face chiar mai bine si fara ca producatorul materialului muzical sa-si sacrifice din start a€žopera". Pericolul insa rezida in altceva. Pe termen lung, gustul consumatorului invariabil se modifica. Volumul va deveni pentru el echivalentul calitatii, daca nu chiar garantul ei. De aici si pana la intrarea intr-un adevarat cerc vicios al a€žcererii publicului", scuza perpetua a producatorilor, si stadania companiilor de a-l satisface, nu mai e decat un pas. Dar ce conteaza, atunci cand e vorba de-un banut in plus?! Stii ceva?! Da mai tare si-nchide!
Despre autor:
