Staretul de la Harbovat era agent al KGB-ului

Au trecut deja cateva saptamani de la pelerinajul pe care l-am facut in Basarabia, pe la manastirile cele ranite in timpurile sovieticilor, manastiri ce-si oblojesc astazi plagile ce pareau sa nu mai gaseasca vindecare. Iar rememorarea celor aflate in aceasta calatorie este tulburatoare.


In Valea Ichelului, raionul Ungheni, patru sunt lacasurile sfinte importante, ca patru brate de cruce. Despre Harjauca v-am relatat in articolul precedent.


DEZMIERDARILE LUI DUMNEZEU. Inainte insa de a purcede spre Harbovat - al doilea brat de cruce - , va propunem sa deschidem cartea lui Sadoveanu, "Drumuri basarabene": "Manastire, chilii, acareturi, toate sunt acoperite cu tabla vopsita verde. E culoarea pravoslavnica, pe care o intalnim pretutindeni la asezarile manastiresti. Chiliile asezate roata in jurul bisericii parca dorm tacute in soarele de iulie. Abia gasim undeva un obraz barbos cu plete si comanac, care ne da deslusiri asupra staretiei. Din ograda goala si neteda, pietruita si impresurata de cladiri inalte, trecem prin cotite cotloane, ni se deschid usi ferecate ca de cetate, si deodata intram intr-un cerdac larg si umbros, care da asupra unei livezi... Lang-un loc aspru si gol, ca prin farmec s-a deschis o incantatoare priveliste pe care o contemplam din jilturi. Vin adieri de la flori, s-aude murmurul prisacii, ale carei casute stau randuite sub meri... Ca pretutindeni in Moldova, manastirile sunt locuri de dezmierdare si tihna: sunt «statiunile climaterice» ale vechilor boieri veliti. Manastirea se inalta numai intr-un loc pe care Dumnezeu, intre toate, l-a impartasit cu harurile frumusetii".


Asta se intampla la 1919, imediat dupa intoarcerea Basarabiei "la trupul mumei sale, Romania". Descrierea sadoveniana, patriarhala, se potriveste (oarecum) si manastirii din vremea de azi: "ograda goala si neteda", "chiliile asezate roata", adieri de flori si murmur de prisaca. Daca intri prima data aici, n-ai banui ce furtuni s-au abatut asupra acestui loc caruia i s-ar fi cuvenit, poate, doar diezmierdarile lui Dumnezeu.


LOVITURILE DIAVOLULUI. Pentru monahii Basarabiei, imediat dupa cel de-al doilea razboi mondial, intre "diavol" si "KGB" s-a pus rapid semnul "="(egal). Datorita icoanei facatoare de minuni, aici veneau mii de pelerini, locul era intotdeauna plin de credinciosii veniti de departe pentru a gasi alinare. Chiar si celor din conducerea statului, dupa ce din 1949, timp de mai bine de 10 ani, reusisera sa inchida aproape toate manastirile si mai mult de trei sferturi dintre biserici, le era teama sa se atinga de Manastirea Harbovat, pentru a nu se isca o razmerita. Dar lucrul s-a dovedit a fi mai usor de faptuit atunci cand "diavolul" s-a aliat chiar cu oamenii bisericii. Despre rolul arhiepiscopului Nectarie Grigoriev, inregimentat in KGB, am mai scris si atunci cand am pomenit calvarul Manastirii Harjauca. La Harbovat, chiar staretul manastirii, Evtihie Andronache, avea nume conspirativ: "Scurtu". Sarcina lui a fost, la inceput, de a crea deruta in randul monahilor, lansand zvonul despre apropiata inchidere a manastirii si despre impartirea averilor acesteia. Astfel, mai mult de jumatate dintre calugari au plecat de buna voie, in anul 1961, "Scurtu" ajutandu-i cu cele necesare pentru o grabnica refugiere in sanul familiilor lor sau la alte manastiri. Pentru a-i muta din loc pe ceilalti, a fost nevoie de sprijinul unui alt agent KGB, staretul Manastirii Noul Neamt, Iosif Gargaliuc (nume de cod: "Florea"), care s-a oferit sa ii gazduiasca in manastirea sa pe cei care nu plecasera inca (stiind prea bine ca la scurta vreme si Manastirea Noul Meamt urma sa fie inchisa). In fine, pentru cei care tot nu se lasau dusi departe de locul in care il slujisera cu devotament pe Dumnezeu, staretul Harbovatului a cerut ajutor chiar de la arhiepiscop (al carui nume de cod era: "Kazantev"), pentru a-i izgoni pe calugari, solicitand apoi reprezentantului Patriarhiei Ruse pe langa guvernul R.S.S. Moldoveneasca, Romenski, sa preia averea manastirii. Cat despre rolul arhiepiscopului Nectarie Grigoriev in "uciderea" manastirii, iata ce relateaza jurnalistul basarabean Dinu Rusu ca mentioneaza raportul KGB-ului din acea vreme: "Agentul Kazantev, care detine functie de conducere in eparhie, a contribuit activ la inchiderea manastirii. Pe parcursul pregatirii manastirii pentru inchidere, din ordinul lui au fost transferate din timp in alte manastiri persoanele care ar fi putut influenta negativ procesul de inchidere a manastirii". Si, ca si cum tot acest calvar nu ar fi fost de ajuns, in 1962, din ordinul aceleiasi politii ideologice, cheile sunt confiscate si armata soseste aici, cu tancurile. Mai multi ostasi au patruns in subsolurile bisericii "Pogorarea Sfantului Duh", unde au profanat si au distrus mormintele ctitorilor si ale egumenilor. Altarul, catapeteasma, cartile si icoanele manastirii au fost arse, iar cele 6 clopote au fost duse cu camioanele si topite. Locul a fost transformat in scoala pentru copii cu handicap. Dupa 1992, Manastirea Harbovat a fost redeschisa.


O SCURTA ISTORIE. Despre calvarul manastirii, ca si despre istoria ei veche si momentele de binecuvantata stralucire, ne-a vorbit blagocinul Serafim (blagocin inseamna protoiereu, in Basarabia), spre care ne-a indrumat parintele staret Nicandru Munteanu. Ca oaspeti ce ne aflam, am vizitat atat lacasurile celor doua biserici, cat si cladirea scolii de cantareti, unde ne-am asezat, pentru cateva minute, in bancile goale acum, caci este vacanta.


Cateva file din trecut: ctitorul Harbovatului este boierul Constantin Carpuz, care pe la 1730 ridica acest sfant lacas. Dar o legenda vorbeste despre un calugar batran si garbovit (in unele surse, Harbovatul este intalnit si sub forma: "Garbovat", de la "garbov"), care ar fi ajuns aici in ultimii ani ai veacului al XVII-lea, impreuna cu alti calugari de la Manastirea Bersan din Podolia. E posibil chiar ca ambele variante sa fie adevarate si sa se completeze, cert nu se stie, caci arhiva a fost arsa in cele trei incendii pe care le-a suferit manastirea in secolul al XIX-lea, in urma atacurilor turcilor si tatarilor. Icoana facatoare de minuni a Maicii Domnului, care a scapat din cele trei incendii, se spune ca a fost daruita manastirii de mama colonelului Nicolai Abdulaev, in 1790, dupa moartea acestuia in razboiul ruso-turc. Minunile savarsite de aceasta erau atat de coplesitoare, incat credinciosii din Chisinau care faceau adeseori pelerinaje la Manastirea Harbovat, au facut cerere oficiala pentru ca Icoana Maicii Domnului sa fie adusa, o perioada din an, in oras, la Catedrala. Din 1859, icoana s-a mutat la Chisinau, de unde a revenit de fiecare data (mai putin in cele trei decenii de prigoana) la Harbovat in timpul Postului Pastelui. Icoana insa nu a ramas nici a Chisinaului, in restul anului cu ea facandu-se pelerinaje prin intreaga Basarabie, mai ales la vremuri grele - seceta, potop etc.




Rezistenta

"Parintele staret Nicandru a fost hirotonit ca diacon la Manastirea Japca, singura care a ramas sa functioneze. Au avut asa o tarie de caracter, acolo, la manastire! Nu cheltuiau nimic sa poata sa plateasca impozitul mare care se pusese. Totusi, Dumnezeu n-a ingaduit ca samanta monahismului sa piara din Basarabia. S-au inchis manastirile, dar calugaria n-a fost inchisa"


Bucurie

"E asa un aer de sfintenie, aici, la Harbovat! E un duh de liniste! De multe ori, ies noaptea si zic: Doamne, cata bucurie am si eu, sa fiu aici!" Blagocinul Serafim Manastirea Harbovat


Credinta

"Ce e mai important in viata? Sa ai oleaca de credinta in tine! Altul, poate ca nu crede, intreaba: «Daa€™ unde-i Dumnezeu acela? Unde l-ai vazut?». Numaa€™ ca Dumnezeu e tot timpul si in tot locul. Nu se poate face fara el nici un pas. Nici acela care se crede fara Dumnezeu nu e lipsit de paza Domnului."


Rugaciune

"In timpul asta e rau tare! Legea asta care ii lasa de pleaca peste hotare nu-i pentru toti buna. Rau s-a destrabalat lumea cu plecarile in Italia. S-au distrus familii. Ea s-a dus peste hotare, barbat-su a ramas cu doi-trei copii acasa. O asteapta, daa€™ intr-o zi ea zice ca nu mai vinea€¦ Vine barbatua€™ la mine si se jaluie. «Ce sa fac?», intreaba. «Roaga-te!», asta ii spun. Daca te rogi, Dumnezeu poate sa te ajute!" Parintele Efim Manastirea Harbovat
Epitrahilul cu stelute sovietice

"Bunicul fusese primar in Capriana", incepe a ne povesti blagocinul Serafim de la Harbovat. "L-or ridicat in a€™39. Bunica mea a fost dusa in Kazahstan cu sapte copii. I-au coborat in stepa si le-au spus: «Duceti-va!». Au mers mult pe jos, pana au dat peste niste izbe. Erau oameni buni acolo. I-au hranit, i-au incalzit. O iarna intreaga le-au dat lapte de iapa. Cand n-a mai putut, bunica si-a luat copiii si s-o intors in Basarabia. Pe ea si pe fratii mai mari ai lua€™ tata i-o ridicat in a€™46 si i-o pedepsit ca s-o intors acasa. Bunica o facut puscarie la Rusca. Fratii au stat si ei 10 ani in puscarie. In anii a€™50 sovieticilor nu le-o fost rusine si au inceput sa-i ridice pe calugari. Ii incarcau si ii duceau, un esalon (tren de marfa) intreg, plin. Calugarilor le dadeau siliotca (peste sarat), dar nu le dadeau picatura de apa. Mureau de sete. Si cand mureau ii aruncau din tren. Eu zic asa: Dumnezeu o dat voie sa se intample asa. Cu stirea lui Dumnezeu o trecut omul prin chinurile aistea. Asa s-o facut omul mai sfant. S-o marit ceata sfintilor martiri. Cea mai vrednica fapta de pomenire ii ca si-o pastrat credinta. Stiti ca am gasit pana
si-n biserica semnul diavolului? Purtau preotii spioni ai KGB epitrahil cu nasturi cu steluta sovietica in loc de nasturi cu crucea lui Dumnezeu! S-a dus o lupta strasnica. Atunci o dovedit sistemul lui Antichrist, dar Dumnezeu nu s-o lasat si acua€™ o venit randul lui sa dovedeasca in lupta asta!"


Cum a lucrat Dumnezeu in viata monahului Efim

"Cand s-au inchis manastirile, atunci o fost scandal. Calugarii nu voiau sa se duca de-aici, ii scoteau cu de-a sila", ne zice parintele Efim, monahul care primise ascultare sa ne invite la o masa simpla, dar indestulatoare, "ca obositi, de la drum lung" eram. "Pentru pacatele poporului, care nu a dus cum se cade legea crestineasca, a dat Dumnezeu toata nevointa asta. Inainte vreme, primul copil dintr-o familie se jertfea la manastire." Despre cum a fost de s-au redeschis manastirile, la inceput, cand cu "perestroika", parintele Efim are parerea lui: "Oamenii nu inteleg. Ei gandesc ca cineva a vrut: Stalin sa le-nchida, Gorbaciov sa le redeschida. Sau alt imparat, cine stie ce sa facaa€¦ Dar nu-i decat un imparat, cel din Cer, Dumnezeu, si el le diriguie pe toate. Gorbaciov - pentru ce a facut el rasuflarea asta? Ca a vrut el? De la Dumnezeu a fost pus sa fiea€¦ Bine, rau, pronia lui Dumnezeu n-o opreste nimeni. Dumnezeu ii pedepseste pe oamenii care nu duc credinta cum se cade. Ii lasa, ii rabda, dar dupa un timp oarecare trimite un razboi, da o foametea€¦ Ori le inchide bisericile si le arata ca asa-i de rau cand n-ai unde sa te rogi si sa te alini!".
"LUCRUL" CELUI DE SUS. Si in viata Parintelui Efim "a lucrat Dumnezeu". "Sunt din raionul Nisporeni, satul Ciorasti. Inainte am fost simplu taran. In 1993, toamna, am venit la manastire. In ziua de lasat de sec pentru Postul Craciunului. Era asa de friga€¦! In 1995 am fost calugarit. Sotia e si ea la manastire, in alta parte. Noi ne-am casatorit, am facut o casa, apoi ne-am asezat copiii. Pe urma, asa o fost ca ne-am dus intr-o zi la Manastirea Hancu. Numai cu vedereaa€¦ Si pe urma ne-am hotarat sa mergem amandoi la manastire, sa ne pocaim, ca am trait 40 de ani impreuna, dar acua€™, la batranete, ce sa mai faci? Nu, nu traiam greu, aveam de toate. Numai ca asa a dat Dumnezeu porunca, pe nestiutea€¦"


POVESTE DE FAMILIE. Parintele Efim are si-un fecior preot la o manastire. Pe ceilalti i-a insurat, fata a maritat-o. "Cand vin copiii la mine, spun ca nu mi-am ales un drum rau. Eu am fost orfan de razboi. Mama s-a maritat. Apoi a murit si ea, la 19 ani eram singur. M-am insurat si cu mainile mele mi-am facut casa. Usile, ferestrele, tota€¦ M-am trezit cu patru feciori in casa. Nevasta o spus: «Ce-o sa faci cu ei? Ce-o sa le dai?». Pe cel mare l-am ajutat putin. Mijlociii s-au dus si-au lucrat in Kamceatka si-or venit cu bani de si-au facut casa. Cel mic s-o calugarit. Fiica-mea e gospodina in Chisinau. Nu m-am spariet niciodata ca n-or sa aiba viata buna copiii mei. Mainile omului si credinta in Domnul! - aiasta-i totul."


Parintele Efim vorbeste rar. Viata lui e o continua raportare la Dumnezeu. De ce vin oamenii la manastire? Ca asta li-i porunca de la Cel de Sus. De ce pleaca? Aici e firea omului de vina: "Daca toata viata lui in lume o baut, o facut ce-o vrut, el vrea sa fie in manastire liber cum o fost in viata civilaa€¦ Zice ca a venit la pleasca - sa ma scuzati de asa vorba - , ca are manastirea grija de el. Dar aici e regula ca la armata. Trebuie sa te tii de toate ascultarile care ti s-au dat". Si cum ascultarea lui in ziua aceea era sa aiba grija hranei noastre, numai ce-l auzim: "De-amua€™ hai sa ne rugam Domnului pentru painea cea de fiecare zi, ca aiasta ii datorie sfanta"a€¦

---

Despre autor: