In locul documentatiei cerute, Traian Basescu s-a pomenit cu o Scrisoare de trei pagini prin care Guvernul refuza practic sa dea curs solicitarii prezidentiale.Miercuri, 11 iulie 2007, dupa ce Scrisoarea presedintelui primise numar de inregistrare la Guvern, i-am intrebat pe cei doi ministri raspunzatori de redactarea raspunsului - Paul Pacuraru, de la Munca, si Varujan Vosganian, de la Finante, cat de voluminoase vor fi dosarele pe care le vor trimite la Cotroceni.  Discutia avea loc la Sinteza zilei de pe Antena 3, inscrisa intr-un sir de talk-show-uri despre Legea pensiilor, cu un rating substantial, dovada a interesului starnit de marirea pensiilor. Nu pusesem intrebarea de florile marului: 1) In Scrisoarea adresata premierului, presedintele cerea nici mai mult, nici mai putin decat "documentatia din care sa rezulte sustenabilitatea legii in perioada 2008-2010 si, daca este posibil, si o evaluare pentru perioada 2011-2013". "In vederea promulgarii legii", Traian Basescu mai dorea si ca Guvernul sa-l informeze "cu privire la mentinerea sau modificarea actualelor plafoane de acordare a ajutoarelor pentru incalzire pe timp de iarna pentru pensionari, precum si cu privire la modificarea plafoanelor de acordare a gratuitatilor si reducerilor de care beneficiaza pensionarii la achizitionarea medicamentelor compensate".  Un raspuns pe masura acestor exigente ar fi presupus din partea Guvernului hartii cat sa nu incapa intr-o camioneta. 2) Campania impotriva Legii pensiilor se intemeiase pe premisa unei grave neseriozitati a Guvernului Tariceanu, ba chiar a unei smecherii. Atat in interviuri, cat si in declaratiile de la Cotroceni. Traian Basescu acuzase Executivul ca initiase Legea pensiilor din motive electorale, fara a avea sursele de finantare. De aici denuntarea legii ca fiind o pacaleala. O pacaleala fata de care presedintele, garant al eticii si echitatii, se vedea obligat sa ia atitudine. Pentru a dovedi ca acuzatiile presedintelui sunt false - legea fiind expresia unei decizii chibzuite - , Guvernul ar fi trebuit sa trimita presedintelui un raspuns bine documentat. Fireste, nu neaparat documentat in realitate. In Romania de azi, politicienii se hranesc din imagine. Sub acest semn, Guvernul putea expedia si o camioneta de aiureli din punct de vedere economic. Transmis in direct, momentul raspunsului ar fi convins ca e vorba despre ceva serios.  Dat publicitatii marti, 17 iulie 2007, raspunsul Guvernului surprinde. In locul documentatiei cerute, Traian Basescu s-a pomenit cu o Scrisoare de trei pagini prin care Guvernul refuza practic sa dea curs solicitarii prezidentiale. Documentul se rezuma la reafirmarea deciziei de a mari pensiile, invocand, in treacat, existenta resurselor. Lucru mult mai important, documentul precizeaza ca majorarea pensiilor e un gest politic, pe care Executivul si-l asuma ca apartinand atributiilor sale institutionale si de care da seama doar Parlamentului. In esenta sa, raspunsul dat de Guvern e o dubla sfidare adusa lui Traian Basescu: 1) Solicitarii de documentare i se raspunde cu un refuz categoric. 2)  Presedintelui i se precizeaza ca problema maririi pensiilor nu intra in atributiile sale constitutionale. Altfel spus, nu numai ca presedintelui i se da cu tifla. I se da - lucru extrem de important - si un pumn zdravan. Evident, afacerea surselor de finantare a Legii pensiilor tine exclusiv de imagine.  Indiferent de ce documentatii ar fi primit, lui Traian Basescu i-ar fi fost greu sa convinga o opinie publica total straina de chestiunile bugetare ca sursele invocate de Guvern sunt false. La randul lui, Guvernul n-ar fi reusit sa convinga de seriozitatea documentatiei trimise. Astfel ca Guvernul putea trimite, drept documentatie, si un roman pornografic. Important era ca opiniei publice sa i se demonstreze ca lui Traian Basescu i s-au trimis cele cerute. Acest calcul simplu de confruntare politica exclude banuiala ca raspunsul Guvernului exprima o situatie grea. Altfel spus, Guvernul a raspuns asa nu deoarece l-ar fi prins pe Traian Basescu pe picior gresit, ci pentru ca a tinut sa faca un gest ostentativ provocator. Pe ce s-a bazat Calin Popescu Tariceanu optand pentru formula asta vom vedea abia dupa ce presedintele va reactiona la o asemenea sfidare, cea mai mare de dupa suspendarea de catre Parlament.