Pentru Traian Basescu, campaniile politice sint oportunitati pentru a se repozitiona in raport cu coalitia partidelor antiprezidentiale. Dar dupa Austerlitzul sau referendar impotriva partidelor, Basescu nu a putut fructifica avantajul. Si asta pentru ca proiectul sau nu e nici clar, nici definitiv. Sa fie doar un proiect politic personal?

Invingatorii de la Waterloo - batalia care si-a luat numele de la localitatea de unde Wellington a scris scrisoarea prin care anunta lumii victoria asupra lui Napoleon, iar nu de la cimpul de lupta, aflat citiva kilometri mai spre Charleroi, la Braine l’Alleud - au construit un monument care sa le slaveasca victoria: Butte du Lion (Culmea Leului). N-a fost sa fie. Monumentul a ajuns sa il comemoreze pe infrint. Si poate nu intimplator popoarele de ieri, ca si cele de azi, par sa il adore pe imparatul nascut de Revolutie. Napoleon (Bonaparte) si Traian (Basescu) au multe in comun. Amindoi au luptat impotriva parlamentarismului exacerbat sau aristocratic care se aliase atunci cu absolutismul si se prabusea in coruptie, iar acum se manifesta prin coalitia neocomunistilor cu profitorii tranzitiei. Amindoi au cochetat cu democratia plebiscitara pentru a contracara actiunile inamicilor. Amindoi au luptat impotriva unor coalitii stranii. Si totusi comparatia se opreste aici.

Chiar daca unii sint tentati sa vorbeasca de bonapartism pentru a explica criza politica a carui personaj principal a devenit chiar Traian Basescu, formula, de origine marxista (vezi 18 Brumar al lui Ludovic Bonaparte), se refera la o combinatie dintre revolutie, democratie directa la limita populismului si militarism. Or, daca conditiile nu se prea intrunesc in cazul romanesc, se regaseau foarte bine atunci cind Charles de Gaulle punea bazele celei de-a cincea republici franceze in 1958. Iar zilele trecute, cind Sarkozy lansa in acelasi loc - la Epinal, ca si De Gaulle in 1946 - propunerile sale pentru reforma institutiilor politice, influenta lui Napoleon se resimtea dincolo de cea a generalului. Astfel ca nu doar simbolic, ci si politic Bonaparte a invins. Nu doar ca imaginea sa ca reprezentant al poporului a supravietuit ultimei infringeri, dar mostenirea sa politica ramine inca la baza celui mai stabil regim politic din istoria postrevolutionara a Frantei, si al doilea ca durata dupa A Treia Republica.

Pentru Napoleon, campaniile militare din Italia, Egipt, Austria, Rusia, Germania sau ultima din 1815 din Franta si Tarile de Jos au fost tot atitea batalii politice care i-au marcat cariera. Pentru Traian Basescu, campaniile politice sint oportunitati pentru a se repozitiona in raport cu coalitia partidelor antiprezidentiale. Dar dupa Austerlitzul sau referendar impotriva partidelor, Basescu nu a putut fructifica avantajul. Si asta pentru ca proiectul sau nu e nici clar, nici definitiv. Sa fie doar un proiect politic personal? Pozitia sa ambigua in privinta Legii pensiilor sau asupra votului uninominal creste gradul de incertitudine in privinta intentiilor sale. Bataliile vor continua, dar care e finalitatea lor? Si chiar daca Waterloo-ul sau pare sa se amine pina cel mai devreme in 2009, situatia sa politica reala nu a fost optimizata. Intre timp, deja adversarii sai lucreaza la Butte du Lion-ul lor.