A jucat mult, foarte mult, roluri mari, mai mici, imense, mai bune sau mai proaste, mai adevarate sau mai sche­matice, pe toate le-a tratat la fel, chiar daca nu le-a iubit la fel. Isi doreste sa fie sanatoasa, pentru ca mai sunt multe de facut... Astazi Iarina Demian isi sarba­to­reste ziua de nastere. "Astazi este ziua mea?... Am si uitat... Mi-ar placea sa traiesc intr-un loc in care oamenii sa nu masoare timpul cu asemenea incran­cenare sau macar sa ne intoarcem la clepsidra... Pentru mine timpul se masoara in bucurii, necazuri, victorii sau infrangeri, nu in ani. Cand eram copil, mama imi pregatea de ziua mea tarte cu struguri si imi cumpara gladiole. Asteptam tot anul tartele alea, pline cu crema de va­ni­lie, peste care turna un sirop de fructe facut tot de ea. Mama alegea strugurii, bob cu bob. Aveau coaja subtire si transparenta, parca erau niste perle mari si verzi. Cand le scotea din cuptor, mirosul era im­ba­­tator. Ma asezam pe un scau­nel, langa ea, si incepeam sa le nu­mar, nu o data, de zeci de ori... Mi-e dor de tartele ei, pe care nu as fi vrut sa le impart cu nimeni, nici macar cu fratii mei.... Dar, mai ales, imi este dor de EA. Ea, care nu mi-a spus niciodata, nici macar de ziua mea, ca sunt frumoasa, desteapta sau talentata... Mama mi-a spus doar ca trebuie sa fiu cinstita, dreap­ta si harnica... Am inteles ca pot fi desteapta, frumoasa si talentata doar daca muncesc enorm... M-am construit zi de zi, ora de ora, m-am luptat cu defectele mele, cu carentele mele, cu limitele mele. Mi-am facut profesia cu o iubire lipsita de orgolii, nu i-am cerut nimic, dar i-am dat tot. Nu am uitat niciodata sa zam­besc si sa ma port ca un copil care abia invata sa umble si sa descopere universul. Noua mea pasiune este sa asist seara de seara, in fundul salii, la spectacolele pe care le montez. Stau pe un scaun cu inima cat un purice, atenta sa nu mi se deterioreze spectacolul. O fac din respect pentru spectatori, dar si pentru mine. Sunt spectacole pe care le vad de zeci de ori, dar nu ma plicti­sesc niciodata. Descopar in ele mereu ceva mai bun sau ceva care poate fi indreptat. Teatrul este frumos pentru ca este viu. Cea mai formidabila intamplare din viata mea este ca l-am intalnit pe Ioan Chirila, langa care am invatat sa fiu eu insami, si cel mai mare regret este ca nu il mai am langa mine. Cea mai mare realizare sunt, evident, baietii mei, Ionut si Tudor, pe care cand ii privesc nu imi vine sa cred ca sunt ai mei. In fiecare zi poate fi ziua mea, dar numai o data pe an imi aduc aminte de tartele mamei, si nu-mi doresc nimic altcevaÖ dar, din pacate, nimeni nu-mi le poate face ca ea. O data pe an, imi aduc aminte ca mama nu mi-a spus niciodata ca sunt frumoasa, desteapta si talentata... si pentru asta ii sunt recunos­catoare."