Ramas orfan de ambii parinti la 10 ani, "tata" pentru patru frati, deportat in Siberia, Leonid Gavrilovici se lupta de 13 ani cu conducerea Raionului Stefan Voda pentru a-si recupera proprietatea care i-a fost luata in 1941. In urma proceselor intent
Ramas orfan de ambii parinti la 10 ani, "tata" pentru patru frati, deportat in Siberia, Leonid Gavrilovici se lupta de 13 ani cu conducerea Raionului Stefan Voda pentru a-si recupera proprietatea care i-a fost luata in 1941. In urma proceselor intentate presedintelui Raionului, sufera cel mai mult nepotul si nora, bolnavi de insuficienta renala, carora nu li s-au asigurat de catre stat anumite cheltuieli, care prin lege trebuiau platite.     Doi ochi mici, verzui, ii lucesc, iar privirea emana o stare de bine, iar barba alba, mare, impunatoare, cere respect. E chipul bunicului perfect, pe care si l-ar dori orice copil sa-i citeasca o poveste inainte de culcare, intr-o seara friguroasa de iarna, langa o soba in care trosnesc lemnele.     DRUMUL SIBERIEI. Cand avea 10 ani, Leonid Gavrilovici si-a pierdut mama, iar peste doi ani, bolnav de tuberculoza, s-a stins si tatal sau. De-odata, cinci frati, din care Leonid cel mai mare, s-au trezit orfani. Leonid terminase deja cinci clase in limba romana. In 1941, cand au venit rusii, cei cinci frati au fost luati din satul Tudora, unde locuiau, si impreuna cu alte 13 familii din sat, printre care si cea a primarului, au fost incarcati in trenuri si dusi in Siberia. "Ne-au dus pana la Gara Causeni. Pe barbati i-au pus in niste vagoane, si pe noi, copiii, cu femeile in alte vagoane. Pe drum incepuse deja razboiul. Si, la gara, soldatii rusi au zis ca noi suntem familiile dusmanilor poporului si de aceea am ajuns in Siberia", povesteste molcom, cu vocea aproape stinsa. Leonid a facut o scoala de tractoristi si asa a reusit sa mai puna o paine pe masa. Unul din ceilalti frati lucra la o ferma, dar mancarea nu le ajungea, asa ca erau mereu lihniti de foame, iar despre bani de haine noi nici nu s-a pus problema. Cele vechi erau numai cusaturi, petice si rosaturi. "Am vrut sa-i aranjez pe cei mici la orfelinat. Peste sase luni am primit scrisoare ca au reusit sa intre la un orfelinat. Dar altii le luau mancarea si asa mureau de foame. Au vrut sa fuga. Doi au si fugit. Nu prea gaseau de mancare. Pe Vasea, care era mai maricel, l-au luat la instructie. Facea si el foamea. Nu era de mancare. A prins un caine, l-a jupuit, l-a fiert, dar i-au luat cazacii mancarea." Leonid muncea in continuare ca tractorist. Intr-o dimimeata de iarna siberiana, unul dintre frati a murit. De foame. "Eu si un prieten de-al meu l-am ingropat in omat la marginea satucului. Era troiene mari. Voiam sa-l ingropam la primavara, omeneste, crestineste. Dar el nu mai era acolo." Face o pauza pentru a-si sterge lacrimile. Fiul sau, care-l insoteste, completeaza si spune ca tatal sau plange intotdeauna cand isi aminteste de moartea fratelui sau.   "In 1944 am ajuns pe front, in Harko, in Jitomer, in Ucraina. Si acolo le trebuia sofer pentru masina. Din tractorist se facea repede un sofer. Ziua teorie si noaptea experimente." Peste episodul razboiului trece in graba, destul de tulburat. Dupa razboi, a facut armata inca cinci ani, iar in 1951 s-a reintors in Tudora, acasa. "Nu m-au primit. Pentru ca eram deportat. M-am dus la Olanesti, unde mi-am gasit un adapost, si m-am angajat mecanic la intreprindere." A facut o scoala tehnica, iar la 40 de ani a devenit student la Institutul Agricol. In 1985 a iesit la pensie.       LUPTA SURDA. "Orfanii care au fost ridicati atuncea au fost un fel de carne vie. Cel mai sanatos a scapat tata, si ma tem ca din aceea ca a fost in armata pentru ca o parte din frati au murit sau s-au intors invalizi. Anul trecut, secretarul organizatiei raionale de pe vremea aceea a spus: «Sa multumeasca domnul Leonid Gavrilovici ca el si fratii sai au fost ridicati si dusi in Siberia atunci, ca, daca nu era asa, apai ei nu ramaneau in viata. Daca ar fi ramas aici pe loc ar fi murit»", adauga Alexei Gavrilovici, fiul lui Leonid.   In 1991, dupa ce Leonid Gavrilovici a fost reabilitat prin decret prezidential, toata familia s-a reintors in Tudora, la bastina. "Cand ne-am intors in Tudora, am vazut ca oamenii, comunistii erau impotriva noastra. Am vrut, eu cu tata, sa construim o casa, dar imediat ni s-a luat locul. Toata lumea era impotriva noastra. Asa ca tot ce am avut atunci am investit pentru construirea unei benzinarii. Ne trebuiau bani pentru ca sotia era bolnava de insuficienta renala si pe parcurs mi s-o imbolnavit si feciorul, si trebuia sa platim transplantul renal. Dupa ce am construit benzinaria am constatat ca am intrat in gratia oamenilor si dizgratia autoritatilor", continua Alexei.   Cosmarul familiei Gavrilovici continua. Dupa ce timp de aproape zece ani au avut parte de liniste, in 2001 necazurile se reintorc precum un bumerang. Benzinaria pe care familia Gavrilovici a construit-o se afla exact intre localitatile Tudora si Palanca. Aproape de hotarul cu Ucraina. "In 2001 s-a facut un fel de control fiscal la benzinarie. Pe vremea aceea se facea contrabanda cu benzina. Iar ei, autoritatile raionale, credeau ca asta facem. Contrabanda cu benzina. Pentru ca au vazut ca nu facem contrabanda au zis ca nu am achitat impozit. Dar fara nici un fel de dovada. Ne-au luat documentele, ne-au dat in judecata, iar noi am ramas fara nimic. Iar documentele au disparut fara urma." Ramasi cu datorii si cheltuieli mari, o parte din membrii familiei Gavrilovici s-a mutat in benzinarie, unde au stat aproape sase ani. Au incercat intre timp sa faca imprumuturi la banca, sa mai plateasca din datorii, dar nu le putea obtine pentru ca nu aveau casa, iar benzinaria ar fi fost un domiciliu ilegal. Pana la urma au obtinut un imprumut, iar in prezent benzinaria este gaj la o banca, pentru ca nu aveau bani ca sa plateasca datoriile.   In aprilie 2004, familia Gavrilovici a chemat in judecata presedintele Raionului Stefan Voda pentru a i se restitui documentele de proprietate. Intr-o cerere adresata in justitie pentru deschiderea procesului, Leonid Gavrilovici arata ca "domnul Iurie Moiseev, presedintele Raionului Stefan Voda, taraganeaza examinarea cauzei. Initial a ignorat cererea mea in mod abuziv, iar, dupa ce m-am adresat catre CPR Stefan Voda, domnul Iurie Moiseev, prin scrisoarea nr. G-47 din 5 iulie 2005, a prelungit termenul de examinare a petitiei mele pana la sedinta ordinara a Consiliului raional(...) Pana in prezent insa nu am fost informat despre examinarea cauzei. (...) La data de 24.10.2005 am primit scrisoarea sub nr. 84 din 17 octombrie 2005, semnata de presedintele Raionului, care prezinta in sine refuz in restituirea averii". Leonid Gavrilovici solicita astfel obligarea Guvernului Republicii Moldova, ca succesor al Guvernului RSSM, sa restituie in natura averea confiscata la data de 13 iunie 1941 si obligarea Guvernului sa plateasca prejudiciul material suportat din cauza nerestituirii averii odata cu anularea, la 6 mai 1991, a hotararii privind represiunea nelegitima.   Potrivit unui document din Arhiva raionala de stat, se arata ca fratii Vasile, Grigore, Dumitru, Victor si Leonid Gavrilovici figureaza ca fosti proprietari ai unei case de locuit, trei hectare de pamant arabil, un sfert de hectar de vie, o jumatate de imas in localitatile Corcmaz, 0,75 ari vie in Tudora si altele, toate in valoare de 187.500 de lei. Pentru recuperarea intregii averi, Leonid Gavrilovici se plimba de ani de zile prin instante, incercand sa-si afle dreptatea. Ultima actiune in justitie a fost deschisa anul acesta, solicitandu-i presedintelui de Raion, Iurie Moiseev, sa-i stabileasca domiciliul acolo unde l-a avut ca persoana reabilitata. In satul Tudora. Alexei, fiul lui Leonid, a fost arestat in 2004, 50 de zile. In arest administrativ. "Cica l-as fi injurat pe presedintele de Raion intr-o sedinta. Desi unul din martori a sustinut ca nu am vorbit urat si nu am injurat pe nimeni."     DISCRIMINARE. Nora si nepotul lui Leonid, bolnavi de insuficienta renala, se afla pe lista de transplant. Nu sunt insa bani pentru achitarea operatiei. Din 1999, Republica Moldova nu mai face transplant renal. Fosta clinica a URSS, dotata cu toata aparatura necesara, nu mai face transplant renal. Pentru procedura de dializa, norei si nepotului trebuie sa li se achite drumul de la Palanca, locul in care domiciliaza in prezent familia fiului, Alexei, la Chisinau, la clinica. "Imediat dupa ce am deschis proces pentru restituirea documentelor care sa dovedeasca ca nu am facut frauda fiscala la benzinarie si nu am incalcat legislatia banii li s-au luat. Si din 2004 nu au mai primit pana in urma cu cateva luni. Acum primesc, dar la nivelul unui bilet de autobuz. In legislatie a fost introdus in 2006 un articol care spune asa: «Se restituie cheltuielile de transport in scopurile hemodializei cu transportul public», asta in limba romana, dar in rusa scrie «cheltuielile de transport», adica nu se precizeaza ca modalitatea de transport e cu autobuzul, cu masina personala sau altfel. Doar cheltuielile de transport. Indiferent care or fi ele", spunei Alexei Gavrilovici, care mai acuza insa o "buba" din sistem. "Tratamentul care corespunde cerintelor europene se aplica in centru numai persoanelor care sunt functionari de stat. Unele persoane care sunt functionari de stat beneficiaza de tot. Asta e un fel de discriminare. Pentru 2007 programul unic a fost modificat. Pentru restituirea cheltuielilor de transport Compania Nationala de Medicina trebuie sa aprobe regulmentul. Adica fiecare trebuie sa spuna cu ce vine - masina proprie, autobuzul, rutiera. Un astfel de bolnav nici in Chisinau nu poate sa mearga cu troleibuzul. Are nevoie de insotire, de cineva care sa-l aduca. Nici nu se pune problema sa se suie in autobuz. Iar compania nu poate sa aprobe regulamentul. Si nici pana astazi nu s-au restituit cheltuielile", conchide Alexei Gavrilovici.   Sotia lui Leonid Gavrilovici a decedat in urma cu doi ani. A trait si ea impreuna cu Leonid la benzinarie. Acum Leonid Gavrilovici nu vrea decat sa-si recupereze proprietatea, pentru a o lasa mostenire copiilor si nepotilor sai. Daca nu i se face dreptate in tara, Leonid Gavrilovici e hotarat sa ajunga la Curtea Europeana a Drepturilor Omului pentru a-si recupera averea.     Spre Siberia "Pe barbati i-au pus in niste vagoane, si pe noi, copiii,cu femeile in alte vagoane. Pe drum incepuse deja razboiul. Si la gara, soldatii rusi au zis ca noi suntem familiile dusmanilor poporului si de aceea am ajuns in Siberia" Leonid Gavrilovici,deportat  Cererea In martie 1994, Leonid Gavrilovici s-a adresat Consiliului raional Stefan Voda cerand acordarea unui credit preferential, in calitate de fost deportat reabilitat, pentru a-si construi casa. Cererea i-a fost insa respinsa, pentru ca lipsea regulamentul privind eliberarea creditelor preferentiale. Gavrilovici a facut o noua cerere in 2005. Dar si de aceasta data, dupa cum sustine batranul, autoritatile raionale au refuzat sa-i examineze solicitarea. Leonid sustine ca nu au analizat cererea nici atunci cand Guvernul le-a obligat sa faca acest lucru. El sustine ca singurul lucru care i-a determinat pe consilieri sa analizeze cererea a fost plangerea pe care a depus-o in instanta impotriva lor in octombrie 2005. Gavrilovici solicitase Consilului raional ca "Banca de Economii" sa-i acorde un imprumut de 82.000 de lei pentru construirea unei case in Tudora. La inceputul anului trecut, Iurie Moiseev a semnat garantiile pentru acordarea creditului. Leonid Gavrilovici este nemultumit ca autoritatile nu i-au permis sa construiasca casa pe terenul aflat in proprietatea familiei, oferindu-i alt loc de casa, mult mai rau. "Banca de Economii" a refuzat sa-i elibereze creditul pe motiv ca gajul pentru cei 41 de mii de lei pe care va trebui sa-i ramburseze bancii din surse proprii este insuficient.


Despre autor:

Jurnalul National

Sursa: Jurnalul National


Abonează-te pe


Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.