Ii spun unui romAn din Franta ca aproape tot ce in lei imi pare scump in euro imi pare ieftin. Si ca in roni inca n-am reusit sa stapanesc relatia ieftin-scump. Daca ar fi vorba numai despre preturi, zice el, dar uite, eu vorbesc franceza ca un autohton. Locuiesc aici de 40 de ani. Acasa, la parinti, in Romania, discut unele chestiuni de familie in romaneste si am o perceptie romaneasca a lucrurilor. Cand ajung in Paris si ma gandesc la aceleasi lucruri, dar in franceza, le vad altfel. M-am intalnit cu o fata, pe care am iubit-o in tinerete, la Bucuresti, si m-au napadit sentimentele. La Paris, mi-am amintit de ea in franceza si am simtit trecutul altfel. In romana, totul e mai intens, dar mai amestecat. In franceza, una e una si alta e alta. In romana, nu mi-am adus aminte de ce ne-am despartit. In franceza, mi-am amintit imediat ca a fost ceva cu situatia mea financiara.


Vedetele de televiziune, care fac reclama la sampoane si detergenti. M-am obisnuit cu postura lor si pe cateva nici nu le vad facand altceva. De pilda, reclama la carti. Nu mi se pare indecent sa le vad barbierindu-si parul de sub brat sau potrivindu-si gratios silicoanele, dar cu o carte in mana secventa mi s-ar parea porno, agresand bunul-simt. Poate si pentru faptul ca frumoasele ar tine cartea ca pe o cutie de Dero.


La batranete, Dumnezeu iti ia dintr-un loc si-ti pune intr-altul. Iti ia parul din crestet si ti-l imprastie pe spate. Iti ia din dinti, dar te trezesti cu niste excrescente osoase in calcaie. Partea proasta e ca-ti ia din judecata si-ti da un gen de optimism adolescentin, vecin cu tembelismul. In zilele de canicula, am vazut pe strazi mosi cocarjati si babe descarnate pasind tinereste, numai in chiloti si-n tricouri fara maneci, ca si cum asteptau de multa vreme ziua in care isi vor putea exhiba ruina trupesca intocmai unei reinvieri. Ma gandesc privindu-i la o buna prietena de-a familiei, care, la 70 de ani,  a refuzat oglinda, aparatul de fotografiat si ipocriziile de tipul "ce bine aratati azi". Si la un var, care tot la 70 de ani a decis: de azi umblu numai in costum. In costumele pe care mi le-am facut la 50 de ani. Cine stie, poate ca or sa ma tina mai drept.


Un sofer de taxi, manios pe clientul de dinaintea mea, e de parere ca lumea ar fi mai buna daca pe prosti i-ar durea prostia. Lenea, si ea, zice soferul, ar trebui sa doara. Il intreb ce-a patit si-mi raspunde ca toate-s pe dos, fiindca unii sunt prosti ca noaptea, dar de durut ii doare pe destepti. Cand sa cobor, ma intreaba: Nu simti ca te doare nimic? Ba da, e de la vreme, sunt meteo sensibil. Fii, domnule, serios, zice taximetristul, nu-i de la nori si de la ploaie. E de la prostia celor care conduc tara.