In plina vara, o stire trasnet i-a lovit din senin pe bucurestenii nauciti si asa de atatea furtuni. Primarul urbei, domnul Adriean Videanu, va pastra pana in luna decembrie autoturismul Volkswagen Touareg pe care il primise odinioara ca si copilot al Guvernului. Soarta acestei masini a tinut cu sufletul la gura natiunea vreme de zile in sir. Nici analistii nu au intarziat sa se intrebe de ce tine mortis un om, nu numai bogat, dar si cu un parc de transport propriu la indemana, sa mearga la volanul unei masini care apartine altei institutii. De ce a acceptat Videanu sa negocieze cu liberalii tradatori doar pentru patru roti?


Raspunsul gasit de mine poate fi vinovat de prea multa poezie, dar eu cred ca e adevarat. Primarul stie ca tuaregul e o fiinta a desertului. Cu ce te poti deplasa mai bine prin pustiul de beton care a devenit astazi Bucurestiul? Fara apa, fara spatii verzi si, mai ales, fara idei, Capitala devine pe zi ce trece o sahara democrata pe care nu o poti strabate oricum.

De sapte ani, de cand in fruntea primariei e dinastia Basescu, Bucurestiul nu mai e un oras prost condus, cum era inainte, ci e un oras condus in sens invers. Se zbate toata Europa sa amplifice si sa conserve spatiile verzi? Noi ne chinuim sa taiem pom cu pom ca sa facem loc asfaltului. Exista in toate capitalele zone pietonale care conserva cladiri istorice si ofera locuitorilor si turistilor strazi mai ferite de poluare? Noi aglomeram circulatia masinilor peste tot si mai ales in centru. Castiga toate orasele demne de acest nume de pe urma unui centru istoric reabilitat si oferit turismului? Noi am lasat Lipscanii si spatiul dimprejur intr-o asemenea degradare, incat in curand o sa fim primul oras european cu centru preistoric. Se agita toata lumea sa aduca masini nepoluante, cu motoare hibride sau electrice? Primaria noastra importa pe bani multi mijloace de transport clasice, care polueaza.


Se orienteaza toata lumea spre solutii subterane care sa descongestioneze transportul? Noi pariem pe transportul de suprafata, pe tramvaie grele sau metrouri usoare care incurca traficul fara sa descurce nimic.Se zbat edilii in alte capitale sa faca parcari subterane si sa largeasca drumurile? Noi schimbam in fiecare an bordurile. Incearca toti sa privatizeze serviciile publice, ca sa fie mai clar cine e responsabil de anumite domenii? La noi, dupa privatizare, privatul si primaria arunca vina unul spre altul, ori de cate ori apa inunda orasul, iar fostul primar moare de ras privind din dealul Cotroceniului la tot acest spectacol, pe care l-a semnat in mare masura.

In buna traditie a lui Basescu, Videanu e un print al machetelor. Din cand in cand vine in fata noastra cu cate un proiect de gips si ne recita cifre. Milioane de euro investiti, tone de ciment si de sticla folosite. Asa au aparut in ziare parcari si constructii care de ani si ani se incapataneaza sa existe numai acolo. Iar in lumea reala, de care ar trebui sa aiba grija beduinul nostru, haosul se amplifica zi de zi. Acest oras nu are vreun plan de urbanism demn de acest nume. Cladirile se inghesuie unele langa altele haotic, indiferent de destinatie, de numarul de niveluri, de culoare, de finisaje. Cathedral Plaza e doar un exemplu de cum poate fi infratita o catedrala cu un zgarie-nori. In masura in care exista, regulile sunt fie aiurea intocmite, fie facute sa fie mereu negociate. Singura afacere rentabila din Bucuresti o reprezinta daramarea fabricilor si transformarea lor in terenuri virane. Se construiesc in loc spatii de birouri pentru multinationalele care inca se joaca cu leul, intarindu-l artificial. Se construiesc si se cumpara in disperare sedii noi pentru institutii tot mai numeroase.


Micul Paris arata neingrijit, fara personalitate, fara preocupare pentru o sistematizare moderna, cu noduri de circulatie dominate de lucrari de arta monumentala. Exemplul cel mai semnificativ este chiar piata din fata Guvernului, transformata in parcare si targ de masini. Am propus in urma cu cativa ani construirea unei fantani monumentale in centrul pietei si o mare parcare in subteran. In locul realizarii unui astfel de proiect, edilii actuali au triplat numarul de semafoare.


Exista orase pe care le mananca jungla. Exista orase pe care le mananca apa. Exista orase pe care le mananca desertul. Bucurestiul e o specie aparte. Un oras pe care il mananca primaria. Cu tot cu zilele locuitorilor lui.


Singura afacere rentabila din Bucuresti o reprezinta daramarea fabricilor si transformarea lor in terenuri virane. Se construiesc in loc spatii de birouri pentru multinationalele care inca se joaca cu leul, intarindu-l artificial. Se construiesc si se cumpara in disperare sedii noi pentru institutii tot mai numeroase. Micul Paris arata neingrijit, fara personalitate, fara preocupare pentru o sistematizare moderna, cu noduri de circulatie dominate de lucrari de arta monumentala.