Imaginea despre noi insine s-ar putea schimba radical in citiva ani daca reforma de la Arhivele Nationale va fi dusa pina la capat.

O functie in aparenta nu foarte insemnata, data pe mina cui trebuia, a tinut in loc o intreaga breasla timp de peste un deceniu. In vreme ce CNSAS a fost mai mereu sub asediul presei pentru vina de a nu deconspira suficient de mult si de repede, la Arhivele Nationale conspirarea s-a produs in liniste vreme de 17 ani. La umbra deasa asigurata de politicienii de diferite coloraturi, intr-un anonimat din care nu-si propune sa-l scoata acest comentariu, fostul director Corneliu Mihai Lungu a pus fara inhibitii proptele cercetarii istoriei recente. Metoda conspirarii arhivei ce vizeaza fosta nomenclatura a Partidului Comunist a fost insa mai inteligenta decit cea folosita in cazul CNSAS cu fostii securisti.

Dupa ce a fost detinuta o scurta perioada de Ministerul Apararii Nationale, arhiva CC al PCR a fost transferata in curtea unei institutii a carei neutralitate nu putea fi pusa, probabil, la indoiala la acea ora. In plus, propteaua legislativa a fost mult mai solida decit in cazul CNSAS. Legea Arhivelor Nationale din 1992 stipuleaza cu claritate un termen pentru secretizarea arhivelor: 30 de ani. In schimb, legea din 1999, dupa care functioneaza inca CNSAS, nu zice prea clar ce se intimpla cu arhiva Secuí. Cele doua arhive au totusi un punct comun, aproape necunoscut in afara breslei istoricilor. Dosarele de cadre ale conducerii de partid au fost fotocopiate, precum si dosarele fostei Securitati, iar fotocopiile se afla inca la Aparare. Politicienii interesati de aceasta arhiva au tinut insa departe cercetatorii curiosi prin intermediul unor oameni care au executat fara cricnire comenzile. O data cu pierderea puterii, politicienii cu pricina si-au gasit aliati de nadejde printre opozantii de zi cu zi. Cind pesedistul Razvan Theodorescu incepe sa-l laude fara inconjur pe democratul Vasile Blaga in chestiunea mentinerii lacatului pe arhive este evident ca cel putin unul dintre ei este interesat si cel putin unul inconstient. Faptul ca liberalii au reusit sa gaseasca insa pentru Arhive o persoana care sa aiba si sustinerea - mijlocita de Tismaneanu - a lui Basescu si, implicit, a democratilor este un motiv de optimism. Poate ca Dorin Dobrincu, provenit din pepiniera de tineri istorici de la Iasi ce au tras deunazi semnalul reformei si in Academie, nu se va lasa tirit asa cum au facut cei considerati sperantele CNSAS. Este una dintre conditii ca istoria recenta sa se scrie de acum altfel.