In interviul de la RRA, presedintele a dat iarasi citeva „revere" usturatoare in terenul presei. Nu e, desigur, surprinzator. Iminenta mai multor transe de alegeri face ca atitudinea sefului statului sa aiba insa si o alta noima.

Replicile pe care le ofera Traian Basescu presei ar fi aproape insignifiante, daca nu ar fi bagate in seama de mass-media. Nu se intimpla insa niciodata asa; epitetele, adjectivele si, uneori, invectivele pe care le lanseaza presedintele la adresa presei au un ecou formidabil in spatiul mediatic. Ceea ce inseamna ca efectul obtinut de ele este maxim.

Strict in legatura cu reprosurile pe care si le fac reciproc presa si Traian Basescu, cred ca e util sa procedam rabinic: si o parte, si alta au dreptate. Si Traian Basescu, atunci cind denunta uneori o - reala - atentie exacerbata si o - reala - agresivitate fara motivatie solida la adresa sa, pe de o parte. Si presa, pe de alta parte, cind observa ipocrizia si dubla masura a actualului presedinte in legatura exact cu atentia maxima a presei fata de persoana sa.

Intre Traian Basescu si mass-media exista o relatie cu totul neobisnuita pe care o are, in tranzitia postcomunista autohtona, un politician de rang inalt cu presa. Conteaza mai putin, in aceasta ecuatie aparte, ca presa e „victima" lui Traian Basescu (oricum, ea nu e „victima" in sensul in care era in timpul lui Nastase, de pilda); esentiala - dar nu in sine, ci in vederea „a ceva", a unui scop „mai inalt" - este perceptia ca presedintele Romaniei este „victima" presei. Respingind-o, bagindu-i batul printre sipcile gardului ca sa o intarite, Traian Basescu foloseste presa intr-un mod subtil si stralucit, lasindu-se, la limita, chiar dominat copios de ea. Preluind un termen din box, seful statului a reusit sa determine mass-media sa tina mereu garda sus si a izbutit, atunci cind le ataca, sa le provoace sa riposteze automat in directia sa.

In perioada mandatului de presedinte, Traian Basescu si-a rafinat „metoda", asa incit rezultatele pe care le obtine sint pe masura. In plus, acum, cind se apropie citeva rinduri de alegeri, e tot mai clar ca reprosurile constante aduse de presedinte presei nu sint intimplatoare. Mai ales in perioade electorale, Traian Basescu nu are nevoie sa fie prieten cu presa. Dimpotriva! El are nevoie de adversitatea maxima a mass-media, pentru ca aceasta adversitate ii intareste profilul de victima a sistemului in multe privinte „incremenit" cu care, retoric cel putin, se lupta. O relatie tensionata cu presa mai ofera si un alt beneficiu pentru cel care o provoaca: „rebelul" are parte de atentie maxima. Or, daca vrei sa cistigi sau sa iei cit mai mult in campanie electorala, trebuie sa provoci atentie maxima: atunci, mesajul pe care cineva vrea sa il transmita are cel mai bun culoar si cele mai bune conditii de propagare.

Nu e prima data, de altfel - un Traian Basescu trecut prin masina de tocat a presei e o binefacere pentru o „victima" despre care toata lumea e de acord ca e un showman politic. Or, pentru a face show adevarat e nevoie de presa; in plus, pentru ca show-ul sa aiba un succes remarcabil, e nevoie ca, de pilda, televiziunile sa isi consume toti pixelii disponibili ai camerelor de luat vederi pentru a da cel mai clar „focus" cu putinta. Sau, e nevoie ca presa scrisa sa isi desemneze o „obsesie". Nu se intimpla asta? E vreun dubiu ca nu se va intimpla asta?