Daca privesti din cer valea Ichelului, patru turle de manastire inchipuie bratele unei cruci. Harjauca, Harbovat, Raciula, Frumoasa. Pe crucea aceasta fu rastignit Iisus. A doua oaraa€¦ Azi vom face un prim popas la Harjauca.
Daca privesti din cer valea Ichelului, patru turle de manastire inchipuie bratele unei cruci. Harjauca, Harbovat, Raciula, Frumoasa. Pe crucea aceasta fu rastignit Iisus. A doua oaraa€¦ Azi vom face un prim popas la Harjauca. O intalnire fugara in drumurile noastre basarabene cu jurnalistul Dinu Rusu. Un dialog scurt, dar consistent, caci aveam ca partener nu doar un prieten si un confrate, ci si pe cea mai bine informata persoana din Republica Moldova cu privire la soarta manastirilor de peste Prut, in timpul de restriste al ortodoxiei, sub comunism. Studiul sau, "Calvarul manastirilor basarabene", avea sa ne fie adeseori ghid in documentare. Despre soarta sfintelor lacasuri distruse de sovietici, despre atatea fete bisericesti deportate - sunt subiecte pe firul carora Dinu Rusu a inaintat, scormonind, pentru a scoate la iveala cruntele adevaruri: "Chiar daca opera de inchidere a lacasurilor sfinte apartine ateilor, cand rasfoiesti documentele acelor vremi nu-ti vine sa crezi ca mai multe manastiri au fost distruse cu ajutorul nemijlocit al unor calugari sau chiar al unor stareti, inregimentati in KGB-ul rusesc. In anul 1947, in fruntea Arhiepiscopiei Chisinaului si a intregii Moldove este numit rusul Nectarie Grigoriev. Fidel guvernantilor, acesta, invocand precaritatea economica a lacasurilor sfinte, a luat decizii in urma carora au fost inchise mai multe manastiri". FABRICA DE MINCIUNI. Pentru inchiderea fara drept de apel a manastirilor basarabene, autoritatile sovietice ale anilor a€™40-a€™50 apelau la fel de fel de tertipuri. Aveau nevoie de "motive solide" pentru ca deciziile sa nu le fie contestate. Unul dintre aceste tertipuri - semnaleaza Dinu Rusu - era acela de a mari nejustificat darile pe care manastirile le aveau de platit statului (in vreme ce unora dintre manastiri li se confiscase o parte din acareturi). Atunci cand platile nu puteau fi onorate, "ciocanul judecatii" cadea cu zgomot: manastirea era inchisa fiind in imposibilitatea de a-si onora obligatiile. Mai mult chiar, orice apel facut catre arhiepiscopie, pentru a obtine sprijin, nu ducea decat la interventia directa a arhiepiscopului Nectarie pentru inchiderea manastirii. Nectarie Grigoriev putem spune ca era, in acel moment, un parinte care isi ucidea cu nonsalanta pruncii. Iar daca monahii se dovedeau vrednici, iar credinta lor in Domnul ii ajuta sa razbeasca si sa plateasca impozitele, atunci intervenea "fabrica de minciuni" a KGB-ului, care "croia" vini pentru care nu exista nici un fel de clementa din partea statului. Ludmila Tihonov, in volumul "Politica statului sovietic fata de cultele din R.S.S. Moldoveneasca (1944-1965)", noteaza: "intr-o informatie datata 5 octombrie 1949 despre manastirea Capriana se afirma ca aceasta se prezenta ca o casa a celui mai desantat desfrau si ca o pepiniera a tot felul de boli contagioase. Organele de ocrotire a sanatatii au «depistat» si au inregistrat oficial 15 cazuri de boli venerice, printre cei contaminati numarandu-se fostul staret al manastirii, egumenul Ioachim Plesca si ieromonahul Efrem Barca". Acea zi de 5 octombrie 1949 s-a dovedit a fi fatidica si pentru calugarii de la Manastirea Harjauca. Ei au fost ridicati si interogati de anchetatorii de la Procuratura raionului Calarasi pentru savarsirea mai multor violuri asupra unor femei din satul din apropierea manastirii. Interesul statului sovietic nu era doar de a inchide manastirile si o buna parte dintre bisericile Basarabiei, ci de a-i decadea, in fata omului de rand si in fata lor insisi, pe cucernicii parinti, aducandu-le invinuiri nedemne. In ciuda acestor atrocitati, menite sa le subrezeasca intai de toate credinta, o buna parte dintre calugarii de la Harjauca a rezistat pana in anul 1952, cand un emisar al Moscovei, pe nume Romenski, a decis inchiderea ei, motivata de numarul mic de calugari care, stupoare, nu ar fi avut suficiente resurse sa pastreze in bune conditii ansamblul arhitectural al manastirii, care a fost, de altfel, declarat monument si obiectiv de patrimoniu. Ce s-a intamplat cu manastirea la scurt timp dupa inchiderea ei nu avea sa aiba insa nimic de a face cu termenul de "protejare a patrimoniului"!... O SCURTA ISTORIE. Inainte de a consemna insa cumplitele faradelegi comise asupra manastirii, se cuvine sa incerc o scurta trecere in revista a principalelor evenimente din existenta sa. Manastirea a fost infiintata, dupa unele surse, in 1740, dupa altele, in 1749. Si in ce priveste ctitorii, exista trei versiuni: prima ii desemneaza pe egumenul Teodosie, ieromonahul Varsonufie si boierul Niculita; a doua, pe calugarul Harjau, care a si dat numele locului; cea de a treia versiune il pomeneste pe calugarul Inochentie Sava. Prima biserica a manastirii, posibil construita din lemn, nu mai exista astazi, pe locul ei fiind ridicata alta, de zid. Avem insa date certe despre cele doua biserici aflate "pe picioare" si azi. In anul 1836, arhimandritul Spiridon Filipovici (vlah originar din Muntenegru) ctitoreste biserica de iarna cu hramul "Sf. Spiridon". Se presupune ca arhitectul care a proiectat biserica este acelasi cu arhitectul Catedralei din Chisinau, Melnikov, forma cupolelor fiind asemanatoare. In anul 1848 se ridica biserica de vara (pe locul celei de lemn), cu hramul "Inaltarea Domnului". Inchisa la sfarsitul anului 1952, manastirea a fost redeschisa in 1992, cand s-a si inceput restaurarea bisericii de vara de catre pictorul-restaurator Vasile Negruta. Ce s-a intamplat insa in intervalul celor patru decenii in care l-a Harjauca viata monahala n-a existat? ICOANELE - TINTA DE TRAS CU ARCUL. Despre anii aceia cruzi afli din carti ori de la cei care au studiat fenomenul. Mai poti sa intelegi privind cu ochii tai stricaciunile si durerea sfintilor din icoane, care inca striga spre cer, la Manastirea Harjauca, in ciuda celor mai bine de zece ani de cand aici se restaureaza, putin cate putin, cladirile dar, mai ales, spiritul locului. Cand am ajuns acolo, parintele staret Evloghie Nicolenco nu ne-a impiedicat sa privim, sa fotografiem, dar nici nu s-a aratat dornic sa raspunda intrebarilor noastre. Ne-a adus grabit o coala A4 dactilografiata pe o singura fata cu scurtul istoric al manastirii (din care am spicuit si noi), dupa care ne-a dat binecuvantarea de a vorbi cu... bucatareasa si de a fotografia. Doamna Valentina Podgurschii, in chip firesc, ne-a turuit (nu lipsita de farmec, de altfel) mai multe retete locale (pe care le vom publica in suplimentul specializat al Jurnalului National). Asa ca pentru a readuce la lumina anii aceia intunecati am apelat din nou la trei surse: propria noastra judecata asupra celor vazute, memoria aparatului de fotografiat si relatarile prietenului nostru. La scurt timp dupa inchiderea manastirii, cu toate ca unul dintre motivele declarate fusese pastrarea acesteia ca obiectiv de patrimoniu, asupra ei s-au abatut cele dintai gesturi marsave. Catapetesmele poleite cu aur ale vechilor biserici, multe icoane si odoare bisericesti, impreuna cu biblioteca de carte veche bisericeasca (numarand peste 300 de volume) au fost arse. Rugul a fost aprins chiar in cimitir, deasupra mormintelor preotilor si ctitorilor, ca un fel de jertfa suprema. Apoi, crucile au fost azvarlite, terenul nivelat si transformat ina€¦ ring de dans. Datorita aerului ozonat al zonei - bogat in ioni pozitivi - si care inducea o stare de liniste asupra bolnavilor ca si a celor pur si simplu obositi, la recomandarea unei comisii din domeniul sanatatii aici a fost infiintata o statiune balneoclimaterica numita, cum altfel?, "Moldova Sovietica". Chiliile monahilor au fost transformate in saloane pentru "oamenii muncii veniti la odihna", iar biserica de vara "Inaltarea Domnului" - in club, unde se dansa sia€¦ se tragea la tinta. Tinta predilecta pentru "arcasii" ad-hoc era nici mai mult nici mai putin decat peretele pe care era pictat chipul Mantuitorului Iisus Hristos. Echipa de restauratori, condusa de Vasile Negruta, care a incercat sa readuca lacasul de cult la fala lui de odi-nioara, a pastrat, ca semnal de alarma pentru viitorime, pe peretele din stanga altarului, un "martor" de 30/30 cm, unde se vad si acum ranile de sageata pe care le-a primit Hristos, la Harjauca. Daca biserica de vara incepe sa-si regaseasca sufletul, nu se poate spune acelasi lucru si despre biserica de iarna "Sf. Spiridon". In perioada sovietica, ea a fost supusa, dupa cum spune Dinu Rusu, unei "reparatii ideologice", fiind transformata mai intai in club si apoi in sala de
sport. Pentru a putea face asta, "artizanii" comunisti i-au cioplit zidurile cu securea, muscand din trupul icoanelor, si poate ca ranile acestea ar fi ramas nevazute daca la un incendiu care a avut loc in anul 1993 nu ar fi cazut tencuiala, descoperind vechea pictura. Cu acoperisul rupt si zidurile ciopartite, biserica "Sf. Spiridon" asteapta si ea ceasul Reinvierii. "Altar! Nu intrati fetele!" Cand te apropii de biserica de iarna "Sfantul Spiridon" simti cum ti se pune un nod in gat. Frumosul lacas de odinioara e atins de paragina. O Arca a lui Noe parasita, ratacind pe valuri spumegate. Iti invingi neputinta si tremurul genunchilor si intri. Nauciti de loviturile topoarelor unor mesteri zidari fara inima si fara Dumnezeu, sfintii seamana cu niste martiri ciuruiti de gloante. La Harjauca, sfinti si sfinte, cuviosi si cuvioase, apostoli si mucenici au urcat inca o data, alaturi de Hristos, dealul Golgotei. Lumina blanda a diminetii patrunde fara stinghereala in inima naosului. Acoperisul e ca si inexistent. In fata, acolo unde ar trebui sa fie usile imparatesti, nu e decat o perdea de lumina si dincolo de ea copaci si ierburi crescand in devalmasie. Pe tocul acelei usi inexistente, pentru a opri o profanare fara vrere (cand locul intreg cu vrere a fost profanat!), cineva a scris, sub o sageata desenata sa indice directia: "Altar! Nu intrati fetele!" Prigoana "Manastirea Harjauca - manastirea rastignita! Un tablou zguduitor este la aceasta manastire. Este incredibil sa vezi cu cat cinism a fost distrusa. Ramai inmarmurit la imaginea bisericii de iarna «Sfantul Spiridon», in care se afla icoana Mantuitorului, batjocorita de topoarele ateilor misei". Dinu Rusu,jurnalist basarabean
Durere "Manastirea Harjauca a trecut durut prin timpurile cand sufletele oamenilor erau ruinate de necredinta, cand cei care il slaveau pe Domnul erau prigoniti, iar lacasele sfinte transformate in cuiburi ale dezmatului si ale distractiei, (a€¦) in anii aceia de trista faima." Dinu Rusu,jurnalist basarabean Vecinatate Chiar si dupa redeschiderea ei, in 1992, Manastirea Harjauca nu a intrat in posesia vechilor ei acareturi. Cele cinci hectare de teren (din care o parte este acum ocupata de o livada ingrijita, aflata la poalele dealului din apropiere), obtinute conform legilor in vigoare in Republica Moldova, nu reusesc nici pe departe sa faca fata nevoilor monahilor care salasluiesc acum acolo si, mai ales, cheltuielilor de restaurare si reamenajare. Mai mult decat atat, statiunea balneoclimaterica (al carei nume trebuie sa se fi schimbat, intre timp), care se "latise" peste vechile proprietati ale manastirii, isi continua activitatea chiar langa zidul manastirii, si, nu de putine ori, la ceasurile utreniei ori ale vecerniei, ruga soptita a calugarilor este acoperita de voci "vesele" sau de "cantari" care nu au nimic de a face cu religiozitatea locului. Si, parca pentru a nu rupe prea curand legaturile cu trecutul imediat, din havuzul aflat in mijlocul curtii, te priveste, nevinovat, una€¦ amoras de ipsos.
Despre autor:
