Cristian Chivu a devenit, fara a avea vreun merit sau vreo vina, eroul unor intamplari care i-a bagat in consum de antinevralgice pe neintarcatii fotbalului.  Povestea e simpla. AS Roma a dorit sa-l vanda pe Chivu in aceasta vara, deoarece peste un an, la final de contract, jucatorul poate pleca gratuit. Este evident ca interesul material al clubului a fost determinant in initierea tranzactiei. La fel de evident este si faptul ca Inter, Barcelona sau Real Madrid, cluburi care au dorit sa profite de situatie si sa-si asigure serviciile jucatorului, au facut oferte conforme cu interesele lor financiare. Nici Cristian Chivu nu s-a comportat in afara retetei logice a unei afaceri. Stapan de drept pe propriul destin, jucatorul si-a mandatat impresarii sa negocieze in interiorul unor coordonate financiare stabilite de el. Nici una din cele trei parti care s-au aflat la un moment dat in discutii nu a jucat in afara regulii. Dar neajungandu-se la consens in echilibrarea pretentiilor financiare, afacerea nu s-a realizat.  Poate au gresit cei care au cerut prea mult. Poate au gresit cei care au oferit prea putin. Bine este ca in astfel de cazuri, decontul, care va veni in timp, cade doar in sarcina celui care si-a ales strategia gresita. Peste un an, Roma poate regreta faptul ca nu a cedat jucatorul pentru o suma mai mica. Pentru ca, nu-i asa?, oricand 6 milioane sunt mai bune decat nimic. In acest an, Chivu depinde de capriciile clubului roman si poate suporta persecutii cu urmari catastrofale in cariera. Este insa un risc asumat pe cont propriu. Faptele sunt simple si asezate intr-o logica fara cusur. Cine si ce-i mana atunci la ocara pe tutumanii care nu mai pot de grija lui Chivu? Si in acest caz cred ca raspunsu-i simplu. Unii se razbuna pentru ca au inghitit cu pluta cu tot gogoasa transferului deja realizat la Inter. Altii au impresia ca, daca-l injura pe Chivu, se improprietaresc cumva cu firimituri din celebritatea jucatorului. Nu realizeaza sarmanii ciofligari ca sunt condamnati de ursitoare sa duca toata viata samarul. Subiectul a baltit si pe prima pagina a unui cotidian sub titlul "Noi suntem tiganii Romei?". Ieftina parafraza, saraca ideea! Cu asemenea compuneri nu sari santul claselor primare. Cat despre raspuns, ce sa zic? Nu vreau sa polemizez pe aceasta tema.