In loc ca, pus in fata evidentei, sa-si depuna demisia si sa se retraga (intru meditatie si iertarea pacatelor) intr-o manastire din muntii cei carunti, procurorul-sef al DNA, o unealta de cea mai joasa speta, a carui obraznicie a devenit proverbiala, a avut chiar tupeul sa contraatace si sa se victimizeze. Fara sa i se clinteasca un muschi pe fata, Daniel Morar l-a acuzat pe ministrul Justitiei ca a dat in presa golaniile pe care le fac subordonatii sai si ca represivii sunt, vezi Doamne, intimidati in lupta lor neostoita impotriva flagelului coruptiei   Romanii au iesit in strada in Decembrie a€™89, dincolo de foamea din stomac si de frigul din case, si pentru ca statul ceausist ingradea pana la dementa drepturile si libertatile fundamentale ale omului. Tocmai fiindca Romania devenise o imensa celula, in care nici macar in propria casa nu te mai puteai exprima fara banuiala ca te asculta "baietii" si-o sa dai cu subsemnatul la Securitate, putinii disidenti care au avut curajul sa se opuna intr-un fel sau altul regimului de teroare au capatat un soi de valente mitologice in constiinta populara. Iar asta pentru ca, indiferent de motivele care i-au manat in lupta, gesturile lor de fronda asumata intr-o mare de complicitate lasa au contribuit si ele, fara putinta de tagada, la naruirea mitului infailibilitatii conducatorului iubit.  Au trecut aproape 18 ani de la o miscare asupra caracterului careia (revolutie sau lovitura de stat) doar istoria se poate pronunta. Dincolo de evolutia implacabila si incontestabila intr-o sumedenie de domenii ale vietii economico-sociale, Romania pare a se intoarce intr-un trecut neguros la capitolul respectarii drepturilor si libertatilor fundamentale ale omului. Autoritarismul evident al actualului sef al statului a ajuns sa fie copiat fara intrebari sau pusee de constiinta de institutii represive prin insasi menirea lor si obiectul de activitate. Orice incercare de exercitare a unui control democratic asupra acestora e reprimata din fasa (stupefiant, intr-un cor de isterie) taman de personalitatile cele mai vocale ale abuziv intitulatei "societati civile". Desi multi aplaudaci ai exceselor antidemocratice se revendica apartinand cercului de diametru foarte mic al constiintelor care s-au opus abuzurilor regimului comunist, astazi tac adanc sau, mai rau, instiga pe fata la comiterea unor porcarii care oricarui om de bun-simt i-ar increti carnea instantaneu. Nu mai departe de saptamana trecuta, unul dintre cotidianele centrale a publicat o statistica stupefianta. Sub masca preocuparii pentru intensificarea luptei anticoruptie, procurorii subordonati sinistrului personaj Daniel Morar, om ale carui abuzuri au dus Romania la CEDO, asculta-n draci, cu sau fara temei (aproximativ jumatate din cei "interceptati" n-au fost trimisi in instanta), convorbiri telefonice. De la Elena Ceausescu incoace parca n-a mai existat atata voluptate-n intruziunea in vietile private.  Ma asteptam, in naivitatea mea cutremuratoare, ca (macar) faimoasele ONG-uri specializate in apararea drepturilor omului sa ia foc, sa organizeze proteste, sa rupa usile televiziunilor de nisa pentru a-si exprima indignarea. De unde-atata constiinta? Dezvaluirile din Gardianul au fost intampinate ori cu tacerea complice a "amicilor" presedintelui, ori cu justificari de o nesimtire care depaseste sfera patologicului. In loc ca, pus in fata evidentei, sa-si depuna demisia si sa se retraga (intru meditatie si iertarea pacatelor) intr-o manastire din muntii cei carunti, procurorul-sef al DNA, o unealta de cea mai joasa speta, a carui obraznicie a devenit proverbiala, a avut chiar tupeul sa contraatace si sa se victimizeze. Fara sa i se clinteasca un muschi pe fata, Daniel Morar l-a acuzat pe ministrul Justitiei ca a dat in presa golaniile pe care le fac subordonatii sai (procurori platiti, in tara unde seful statului plange de grija pentru asigurarea veniturilor pensionarilor, cu peste 100 de milioane de lei vechi pe luna) si ca represivii sunt, vezi Doamne, intimidati in lupta lor neostoita impotriva flagelului coruptiei. Mai mult decat atat, dupa ce Curtea Constitutionala a admis plangerea lui Adrian Nastase impotriva neregulilor puse-n opera de anchetatorii sai, individul tafnos si lipsit de substanta, care conduce politia politica a lui Traian Basescu, individ care a tolerat si chiar a incurajat abuzurile comise asupra oricui a indraznit sa aiba alta parere decat cea a Cotrocenilor, s-a urzicat ca niste judecatori cer imperativ aplicarea legii in litera si spiritul ei. Aceiasi judecatori, felicitati acum nu multa vreme de trompetele de serviciu pentru "verticalitatea" de a decide ca presedintele n-ar fi incalcat Constitutia cat sa-si merite destituirea, sunt astazi pusi la colt pe coji de nuca, fiindca indraznesc sa ingreuneze munca procurorilor anticoruptie.  Americanii sunt revoltati, pe buna dreptate, ca, sub pretextul combaterii terorismului, taramul absolutei libertati s-a transformat din Tara Fagaduintei intr-un imens Big Brother. La celalalt capat al imaginarei Axe, emulul politic al Marelui Licurici sta closca pe maldarul de interceptari telefonice si se victimizeaza ca presa haina da buzna-n viata sa privata.