Viata de imigrant - din imigranti basarabeni, cetateni de vaza in Baia de Fier  Mai sus, in munte, la 20 km de casa in care marele Brancusi vedea lumina zilei, Baia de Arama te intampina cu imaginea unui vestigiu al unei epoci relativ apuse. Cinci mii de locuitori incearca sa se adapteze la o noua viata, una care presupune cu totul altceva decat mina si abatorul existente in urma cu aproape doua decenii. In zona fiinteaza un spital. Este condus de un basarabean. Unul plecat din fata saraciei si ajuns manager in sistemul sanitar romanesc. Alexandru Sarbu si sotia, Ira, au ajuns in inima Olteniei la sfarsitul anilor a€™90. Inca vorbesc cu accentul confratilor de peste Prut. Te intampina cald, cu cafea si clatite cu miere, "pentru ca nu se cade sa intrati in casa unui basarabean si sa fiti tratati cu masa goala", se justifica doamna Ira. Pana sa ajunga aici, Alexandru a lucrat ca medic in cadrul spitalului CFR din Ungheni. Ira a avut si ea tangente cu mediul sanitar, inginer la Spitalul din Ungheni. Satui de viata mizera, de lipsa banilor, au decis sa-si incerce norocul in alta tara. Au ales Romania...  SPAGA SI TEAPA. Realizand ca posibilitatile de afirmare din Moldova sunt foarte limitate, Alexandru si-a luat inima in dinti si in 1997 a plecat spre Romania. Mai intai, pentru cercetarea terenului. "Vedeti dumneavoastra, la noi, in 1991 a fost incercarea lui Druc de a face ceva. Sa avem o economie independenta. Nu am reusit. La ce sa stau acolo? La noi se vorbeste mult si nu se face nimic. Eu am plecat de acolo in 1997. Sotia mea a primit salariul meu pe un an abia in martie a€™98. Ca erau alegeri..." A mizat totul pe prieteni. In final, a reusit sa obtina un post de medic in Romania gratie propriei valori: "Am avut un coleg de grupa la Iasi. Nu aveam nici cetatenie, nici actele echivalate. Dupa un an de promisiuni, mi-a spus: Dai 1.000 de dolari si ai un post! Daca aveam acei bani stateam acasa. In vara anului a€™97 un prieten mi-a spus ca el a fost la Baia de Arama. Nu i-a placut directorul si nu a ramas. Mi-am zis sa incerc. Doctorul Titorov era director. A vazut ca ma pricep, ca vreau sa raman si s-a agitat cu angajarea mea. De sase ani sunt manager aici. Nu este mare salariul, dar in raport cu ce luam acolo sunt foarte multumit". Spitalul condus de Sarbu este destul de sarac. L-a mai dotat cu cate un ajutor obtinut din strainatate, cu cate o promisiune onorata a sefilor din guvern. Insa nu il poate "dota" cu personal calificat! Are nevoie de opt medici pentru ca schema sa fie completa. Insa nimeni nu vrea sa se exileze in inima muntelui. Dar, nici nu poate aduce medici din alta tara, pentru ca legea nu ii permite. "La acest spital mai am un coleg din Moldova. Am fost patru. Doi s-au mutat la Motru. Lumea fuge de traiul de aici. Legile din Romania sunt restrictive. Normal ar fi ca accesul cadrelor medicale sa fie liber. 45% din medicii romani lucreaza in Bucuresti. In restul tarii sunt probleme de personal. Am un prieten care lucreaza in cercetare, in medicina, in America. Liviu Protik se numeste. A facut facultatea la Cluj si rezidentiatul in chirurgie tot acolo. El vrea sa profeseze aici. Nu poate pentru ca nu are cetatenie. Pai, nu e gresit sa nu ii dai voie sa vina aici, in conditiile in care nu sunt cadre medicale? Daca in America e bun, aici de ce nu poate fi util? Chirurgul de aici are 79 de ani!"  TRANSNISTRIA. Doctorul Sarbu este originar din Transnistria, localitatea Rabnita. Acolo inca ii are pe frate si pe tata. Ii vede destul de rar. Despre o vizita acasa vorbeste ca despre o aventura. "Acum cativa ani era sa o patim rau. Am mers cu masina din Romania. Cu sotia si un prieten. La intoarcere, la vama din Dubasari, doi vamesi beti au vazut ca avem numere romanesti. I-au pus prietenului meu, care era sofer, teava de la automat in spate si au zis ca imi confisca masina, iar pe el il aresteaza. Am tras o frica strasnica. Nu recomand nimanui sa mearga acolo. Vamesii te pot executa fara nici o explicatie", spune Alexandru. A apucat sa vada si o parte din razboi. Pe vremea cand era medic la CRF, trebuia ca de la Ungheni sa plece zilnic cate o masina cu alimente pe front. I-a venit si lui randul. "Am plecat spre Cocieri. Avea statut de statiune pentru pensionari. In realitate, era locul in care Moldova avea rezervele nationale. Acolo m-am crucit. Se bateau fostii militieni intre ei. Seara se imbatau intre ei, mergeau la aceleasi femei. A doua zi se macelareau. Nu pot sa inteleg ce a fost cu acest razboi." Vede destul de incalcita scena politica din Moldova. Unirea i se pare un vis aproape imposibil. "Daca si Moldova ar intra in UE, atunci s-ar termina cu nebunia asta, care desparte acest neam. Este greu sa se realizeze altfel Unirea. Sunt diferente, alte scoli, alte obiceiuri si, mai presus, diferente de mentalitate ale celor care conduc, ale comunistilor. Declaratiile pe care le face Vorononin si cei din Frontul Popular, Rosca... As vrea sa plece ei. Sa vina altii! Insa, in perioada urmatoare nu vad cum ar fi posibil. Eu traiesc aici. Sunt roman. Imi e bine. Restul..." Se opreste, gusta din clatitele facute de Ira. Ne indeamna sa facem la fel, pentru ca "astea sunt reale. Textele dumneavoastra, chiar daca vor sa ajute pe cineva, nu cred ca vor schimba mare lucru acolo, in locurile unde ne-am nascut noi. Sa ne bucuram de ce avem si ne va fi bine".   Cetatenie Ira si cei trei copii ai familiei Sarbu au venit la Baia de Arama in 1998. Fiica lor este casatorita la Turnu-Severin. Baietii au terminat studiile si au plecat in acest an in Irlanda. Ira si-a deschis, in 1998, o firma de import-export. Se simte aici excelent. Mai ales ca il are langa ea pe unul din copiii fiicei. "Ni se pare super. Pe mine nu ma intereseaza daca cineva nu ma considera romanca. Daca vrei ca cineva sa se poarte frumos cu tine, trebuie sa te porti si tu!" Are o singura durere. Nu poate calatori libera. I se pare utopic modul in care autoritatile se poarta cu ea. "Sunt casatorita cu sotul meu de 23 de ani. El este si cetatean roman. Eu am si firma aici. Cu toate actele in regula. Am fost de doua ori sa depun cererea pentru obtinerea cetateniei. M-au respins mereu. Au motivat prin a spune ca nu pot demonstra ca am patru ani de locuit legal aici! Pai, cum sa le demonstrez altfel decat prin faptul ca stau aici cu sotul, ca fac afaceri aici...", spune Ira.   DESPRE UNIRE "Daca si Moldova ar intra in UE, atunci s-ar termina cu nebunia asta, care desparte acest neam. Este greu sa se realizeze altfel Unirea. Sunt diferente, alte scoli, alte obiceiuri si, mai presus, diferente de mentalitate ale celor care conduc, ale comunistilor. Declaratiile pe care le face Vorononin si cei din Frontul Popular, Rosca... As vrea sa plece ei. Sa vina altii! Insa, in perioada urmatoare, nu vad cum ar fi posibil. Eu traiesc aici. Sunt roman. Imi e bine. Restul..." Alexandru Sarbu