Postcomunism - dupa 1991, agricultura Republicii Moldova a devenit falimentara  Colectivizata timp de 50 de ani prin colhozuri, agricultura Republicii Moldova se afla in prezent in impas, din cauza esecului privatizarii. Deoarece nu puteau trai din munca la tara, locuitorii satelor basarabene au migrat spre Rusia si Occident.O plimbare prin satele basarabene te deprima uneori. Localitati pustii, pamanturi nelucrate, cladiri ce au apartinut colhozurilor parasite. Mai exact devastate. Despre "transformarile" agriculturii de tip sovietic la est de Prut dupa 1991 am vorbit cu domnul Viorel Chirviga, economist la Institutul pentru Dezvoltare si Initiative Sociale "Viitorul" din Chisinau.   Jurnalul National: Care este "mostenirea" lasata de URSS agriculturii Republicii Moldova. A fost Basarabia sovietica o tara preponderent agricola sau este un mit? Viorel Chirviga: Dupa 1945-1946 s-au creat in Moldova sovietica colhozurile. Unele au fost eficiente. Dar majoritatea acestor unitati, la finele anului, raportau pierderi. Au mai fost create unele intreprinderi care se deosebeau prin dimensiunile lor. Am avut niste granzi enormi aici in agricultura - intreprinderi care erau specializate in pomicultura, in viticultura, care mai aveau pe langa activitatile agricole si unele mici industrii. Dar nu am avut practic niciodata succese remarcabile, daca vorbim despre productivitate. Comparand productivitatea obtinuta aici, in Republica Moldova, cu cea din tarile occidentale, observam ca este net inferioara. In principiu, s-a pus accent pe agricultura. Sa spunem ca n-am avut industrie, n-ar fi corect. Au fost create mai multe unitati industriale, dar majoritatea au fost ridicate in partea estica a republicii, in Transnistria. 40% din capitalul nostru industrial era concentrat acolo.   IT: Privatizare
Cum s-a realizat desovietizarea agriculturii Republicii Moldova? In 1991, cand am devenit independenti, practic majoritatea intreprinderilor agricole erau in ajun de faliment. In anii urmatori se preconiza ca se va face o schimbare, dar am avut si noi o nomenclatura foarte puternica comunista in fostele colhozuri, care n-a dorit o schimbare. In primul Parlament in general erau fostii conducatori de colhozuri si de intreprinderi agricole. Ei aveau interese sa se mentina vechile structuri, asadar procesul de privatizare a pamantului a inceput prin 1996-1997.  De ce il numiti privatizare? Nu au fost retrocedari ca in Romania? Nu! Aici sovietizarea agriculturii a fost mult mai intensa decat in Romania. A fost un tranzit de populatie, satele au fost conentrate pentru a face loc colhozurilor etc. Au existat mai multe proiecte, partea proasta este ca Republica Moldova nu a avut un concept propriu de privatizare. Au venit americanii, care ne-au sugerat un model - privatizarea pamantului. Un grup de experti veniti aici ca la distractie... Inca o parte proasta specifica Republicii Moldova - nici o reforma nu are nume, un resposabil. Tara nu a avut o viziune de dezvoltare, tara nu a avut un concept de reformare, tara nu a avut nimic...  In mare, privatizarea s-a facut astfel: indiferent de anii care au fost munciti in agricultura, indiferent de indicator, fiecare om primea o anumita cota valorica din terenuri. S-a impartit in felul urmator: terenurile agricole separat, plantatiile multianuale separat si proprietatile care le detineau gospodariile separat. In felul acesta, oamenii au primit trei-patru tipuri de proprietati dispersate. Spre exemplu, puteai sa ai 20 de ari de teren arabil intr-o parte a localitatii si 10 ari de vie in partea opusa. Au existat probleme imense cand s-au repartizat loturile de pamant - cele mai bune pamanturi au nimerit in mainile fostilor nomenclaturisti, presedinti de colhozuri, directori de sovhozuri, specialisti de rang superior in fostele intreprinderi agricole. Acestia erau cei care aveau date despre bonitatea solului. Erau analize vechi, de prin anii a€™60-a€™70, n-au fost bani pentru noi cercetari.  IT: Devastare Ce s-a intamplat cu activele, dotarile, investitiile din colhozuri? Proprietatile colhozurilor s-au impartit separat. Aveai dreptul si la teren, si la plantatiile multianuale, si la proprietatea aceasta in investitii. In unele sate, unde oamenii erau mai nerabdatori, au facut "utilizarea naturala". Adica au distrus tot si au luat fiecare pe acasa. Statul, cand a facut legea, nu s-a gandit ca nu se poate imparti o ferma de animale. Acestea au fost demontate de tarani si luate acasa. La fel s-a intamplat si cu utilajele. Trebuie spus insa ca nu mai erau competitive, de fapt se impartea mortul.  Care sunt caracteristicile economiei Republicii Moldova dupa privatizare? Nu putem vorbi despre o caracteristica generala. In sud si in nord s-au pastrat practic gospodariile colective. Eu am fost in mai multe localitati din sud, unde pamantul a fost impartit la oameni, dar ei nu l-au detinut nici o zi. Proprietatea fost intoarsa fostilor conducatori de colhoz. In majoritatea localitatilor, acestia si-au deschis SRL-uri. Directorul de SRL lua tot terenul, avand contracte incheiate cu gospodariile taranesti. Intelegerile de arenda sunt astfel intocmite, incat exista localitati unde oamenii spun ca n-au primit de ani buni nimic de pe pamantul lor. Insa nu se intampla peste tot asa. Exista si proprietate taraneasca, dar pe suprafete foarte mici. Nu se poate face performanta astfel... Noi avem in jur de 1,6 milioane de hectare de terenuri arabile si avem in acelasi timp peste 1 milion de proprietari. E o parcelare mare si nu se poate ca fiecare proprietar sa traiasca bine din agricultura. A devenit vizibil fenomenul abandonului de terenuri. Proprietarii pleaca la lucru peste hotare - in Italia, Spania, Rusia. In majoritata cazurilor nu doresc sa vanda terenurile agricole. Le lasa nelucrate si pleaca la munca. In acelasi timp, productivitatea in agricultura Republicii Moldova este foarte, foarte mica. La cereale, recolta medie pe tara oscileaza intre 23 si 25 chintale la hectar. In Olanda, recolta medie pe cinci ani, pe tara, ajunge pana la 80 de chintale.   Prognoza optimista Analistul economic de la Chisinau Veaceslav Ionita priveste cu optimism viitorul agriculturii Republicii Moldova, punandu-si sperantele in micii intreprinzatori: "Toata lumea ma intreaba ce poate sa faca guvernul. Prostii, ce poate sa faca! Sa nu faca nimic. La noi a fost nenorocita agricultura pentru ca s-au cultivat ani in sir porumb si grau, pentru ca acestea necesita cel mai mic efort tehnologic si financiar. Graul iti da maximum 6.000 lei pe hectar si ai cheltuieli de 4.000 de lei. Deci 2.000 de lei - asta ar fi sub 150 de dolari pe an. Ce faci cu banii astia, ca trebuie sa mai platesti si impozite... Eficiente sunt culturile tehnice: sfecla de zahar, pepeni, ceapa. Orice cultura tehnica care necesita tehnologie si investitii de capital aduce o valoare adaugata ridicata. Pentru asta trebuie sa ai capital si tehnologie. In viitorul apropiat cred ca vor aparea investitori dintre moldovenii plecati peste hotare, care se intorc sa faca afaceri aici. Statistic, in orice societate 3%-5% au abilitati antreprenoriale. Din cei 500.000 cati sunt plecati la munca, sunt 3%-5% cu abilitati antreprenoriale foarte dezvoltate. Dupa cinci-sase ani vor avea un capital, au anumite abilitati si au invatat anumite mestesuguri. In sensul nu ca pot lucra ceva, dar stiu sa-l duca pana la capat. Sa produca si sa vanda. Vreo 20.000 din acesti oameni sunt in etapa de coacere - au trecut cinci-sase ani. Si cred ca in 2007-2008-2009, vreo 20.000 de oameni care au plecat peste hotare se vor intoarce in Republica Moldova si vor crea mici intreprinderi, de cinci-sapte angajati. Au capital, au abilitati si au o cultura economica diferita - nu stiu ce e aia mita, nu stiu ce e sa nu platesti impozit. La noi, din 1991, era foarte raspandita mita primitiva. Acum mita si relatiile statului cu bussines-ul sunt la etajele de sus. Daca ai o afacere micuta, deja cu statul poti sa-ti faci o relatie normala. In trei ani avem oportunitatea ca Moldova sa dezvolte microbussines-uri.   "Mostenirea" URSS "In 1991, cand am devenit independenti, majoritatea intreprinderilor agricole erau in ajun de faliment. In anii urmatori se preconiza ca se va face o schimbare, dar am avut si noi o nomenclatura foarte puternica comunista in fostele colhozuri, care n-a dorit o schimbare" Viorel Chirviga economist