Propaganda si manipulare prin presa
In 1984, ziaristul britanic Brian Freemantle, fost corespondent al cotidianului londonez "Daily Express", a publicat lucrarea intitulata "CIA" - cu un capitol axat pe implicarea de catre Agentie (si serviciile speciale engleze) a numerosi oameni de presa in ample actiuni derulate in America Latina, Iran, Italia, Grecia. In capitolul "Adevarul, intreg adevarul si numai adevarul", Brian Freemantle - care pe timpul documentarii sale a discutat cu mai multi angajati ai CIA, inclusiv cu directorul William Colby - a reusit sa stabileasca amanunte relative la determinarile, dimensiunile si mecanismele amplelor actiuni derulate prin intermediul ziaristilor-agenti si persoanelor de sprijin din redactii si edituri aflate in tarile in care CIA avea misiuni dictate de interese economice si politice americane.
Pana in 1975, CIA a cheltuit 75 milioane dolari numai in efortul de a preveni ca un guvern comunist sa preia puterea in Italia. Jumatate din aceasta suma a fost alocata ziarelor, posturilor de radio, publicarii unor carti si afise propagandistice. In perioada 1970-1973, Agentia a sponsorizat ziarul chilian "El Mercurio" cu 3 milioane dolari si cu alte 3 milioane jurnalele "La Pensa" si "La Tribuna" pentru a derula campanii potrivnice lui Salvador Allende. In perioada de trei saptamani de campanie (inaintea castigarii alegerilor de catre Allende) au fost publicate 726 articole, editoriale si emisiuni radio propagandistice la Lima, Sao Paolo, Buenos Aires, Montevideo, Bogotta, Ciudad de Mexico, Tegucigalpa si, desigur, in Santiago. Insuccesul operatiunii civile i-a fost imputat de presedintele SUA directorului de atunci al CIA, Richard Helms.
In 1975, in urma unor dezvaluiri privind operatiunile ilegale ale CIA (indeosebi in Chile), presedintele Gerald Ford a instituit o comisie de ancheta coordonata de vicepresedintele N. Rockefeller (componenta senatoriala condusa de senatorul Frank Church iar cea din Camera Reprezentantilor de Otis Pike). Comisia atesta ca CIA a cheltuit in Chile opt milioane dolari si in plus a determinat pe reprezentantii ITT (International Telephone and Telegraph) sa canalizeze 700.000 de dolari spre Jorge Alessandri, oponentul lui Allende.
In raportul sau, Otis Pike a precizat ca CIA utiliza, la scara larga, trimisii speciali si corespondentii principalelor publicatii din SUA si a mentionat: "liberul flux de informatii vitale pentru o presa responsabila si credibila a fost amenintat ca urmare a folosirii de catre Agentie a mediei mondiale pentru strangerea de informatii secrete si clandestine. Exista indicii nelinistitoare ca exactitatea multor relatari a fost subminata".
William Colby a pretins ca "Agentia a plantat rar relatari complet false, fiindca era necesar pentru sursele Agentiei sa dezvolte si sa mentina o reputatie de credibilitate. Aveam contacte cu persoane care dispuneau de putine legaturi cu ziarele americane, pe care le-au continuat deoarece credeam ca materialul lor nu afecta opinia publica americana sau ca este privit ca ceva parvenind din afara si redactiile au deplina alegere sa-l retina sau nu". Fostul director al CIA a recunoscut ca si anumite ziare, posturi de radio si televiziune din SUA au avut numerosi colaboratori care erau angajati ai CIA fara sa le fi cunoscut aceasta calitate. De asemenea, au retransmis in spatiul SUA materiale preluate din presa externa dependenta de serviciile secrete (indeosebi de CIA si Secret Intelligence Service) si reciclate (in argoul CIA astfel de articole se numesc "caderi radioactive").
Imperiul editorial al CIA
In arsenalul menit actiunilor de propaganda, dezinformare, manipulare si diversiune ideologica, serviciile secrete au inclus si editarea de carti. CIA a abilitat Covert Action Departament care, conform Comisiei Church "deruleaza orice activitate clandestina menita sa influenteze guverne, evenimente, organizatii sau persoane in sprijinul politicii externe a SUA. Ea poate sa includa actiuni politice, economice, de propaganda si paramilitare". Utilitatea editarii de carti a fost explicata tot in raportul Comisiei Church, unde se precizeaza: "Cartile difera de celelalte domenii de propaganda, in primul rand fiindca o singura carte schimba semnificativ atitudinea cititorului si actioneaza spre o extindere nedepasita de impactul nici unei alte ramuri de propaganda, cartea poate deveni cea mai importanta arma a propagandei strategice".
Intr-un memorandum asupra editarii de carti, se preciza ca CIA publicase de la infiintarea "Departamentului pentru actiuni tainuite" (Covert Action Departament) pana in 1975, peste 2000 de volume si releva "avantajul contactului direct cu autorii care permite sa-i punem la curent cu cele mai mici detalii; putem sa le furnizam orice material dorim sa fie inclus si putem verifica manuscrisul in fiecare faza de elaborare. Agentia trebuie sa asigure ca manuscrisul va corespunde cu intentiile noastre operationale si de propaganda".
CIA a recurs la edificarea unui veritabil imperiu editorial deghizat intr-o retea de edituri, fundatii si intreprinderi cu activitati publicistice, plasate in teritoriul national, in Marea Britanie sau in tari a caror legislatie permisibila faciliteaza infiintarea de firme-paravan. Initiatorii au recurs la serviciile persoanelor comutator (in argoul CIA "cut-ant", care denumesc indivizi folositi pentru a tainui contactul intre membrii unei activitati sau organizatii clandestine") spre a nu se putea dovedi ca intregul demers reprezinta o afacere a CIA. Si pentru un astfel de rol au fost cautate personalitati cu reputatia unei integritati dincolo de orice banuiala.
Astfel misiunea crearii imperiului editorial a fost incredintata lui Kermit Roosevelt - nepot al presedintelui Teodore Roosevelt, inrudit cu celalalt presedinte, F.D. Roosevelt si cu sotia acestuia, Eleonore.
Kermit Roosevelt a condus la Teheran operatiunea de rasturnare de la putere a premierului Mohammed Mossadegh, care nationalizase compania petroliera "Anglo Iranian Oil Company" (in prezent British Petroleum). Planurile si mijloacele i-au fost puse la dispozitie de MI-6 si CIA. Dupa reusita (in 1953) Kermit Roosevelt a fost decorat, in secret, cu National Security Medal si a fost felicitat de premierul britanic Winston Churchill, la Downing Street si de presedintele american Eisenhower, la Casa Alba.
Kermit Roosevelt a abordat mai multi miliardari americani, carora, inainte de a le dezvalui proiectele sale le punea intrebarea; "Sunteti patriot?" Astfel a gasit un membru al familiei Mellon care a raspuns: "Sunt deosebit de patriot" si a contribuit, prin organizatiile pe care le patrona, la infiintarea, in statul Delaware (a carei legislatii era "tot atat de permisibila ca cea din Lichtenstein"), a "Kern House Entreprises". In Consiliul de Administratie se afla Gene Gatley, fost ofiter activ al CIA la Bankok, care a infiintat, cu stiinta si cooperarea secreta a serviciilor britanice, filiala londoneza "Kern House Entreprinses Ltd" a carei adresa telegrafica se ascundea sub criptonimul "Foimsen". Directorul executiv Iain Hamilton era tot un fost ofiter activ, al MI-6. "Kern House" a creat intreprinderea "Forum World Features" care in 1975 a fost inlocuita cu "Current Affairs Research Services Center" (Centrul serviciilor de cercetare pentru probleme curente).
Banii pentru activitatea acestor companii editoriale proveneau de la New York prin National Strategy Information Center (Centrul National de Informatii Strategice). In 1975 la Londra activitatile fostei "Forum World Features Ltd" au fost preluate de "Rossiter Publications Ltd", condusa de Brian Crozier, prieten cu multi ofiteri CIA si cu P.A. Wilkinson, coordonatorul pentru problemele de informatii secrete si securitate al guvernului britanic.
"Rossiter Publications" a preluat parte a contractelor lui Forum World Features intre care si pe cel referitor la angajamentul milionarului grec Taki Theodor Acopoulos de a scrie, pentru un avans de 1000 de lire sterline, cartea "Ruptura procesului democratic in Grecia, in 1996 si 1997, ascensiunea coloneilor, perspectivele pentru viitor". Intrucat "Rossiter Publications" angajase editura "Davis & Charles" din Newton Abbot sa publice cartea in cauza, Brian Crozier preciza; "nu sugerez ca banii sa-i parvina autorului la "David & Charles". Unul din scopurile acestei agentii este de a incuraja autorii sa scrie carti care sa merite sa fie publicate si riscul initial in consecinta va fi al nostru". Banii erau asigurati de National Strategy Information Center care, sub umbrela "World Realities" a atras colaborarea unor nume prestigioase precum Zbigniew Brzezinsky (devenit ulterior consilier pentru probleme de securitate al presedintelui Jimmy Carter), Robert Moss de la revista londoneza "Economist", expert in probleme militare sovietice, autorul cartii "Chile's Marxist Experiment" (Experimentul Marxist chilian) a carei cateva mii de exemplare au fost trimise, prin valiza diplomatica, ambasadei chiliene din Washington.
CIA a finantat multi ani revista "Encounter" care a promovat scriitori, intre ei Ainald Wesker, Kingsley Amis si poetul fondator Stephen Spender (care, atunci cand s-a dezvaluit finantarea revistei de catre Agentie, a demisionat).
CIA a reactionat adesea excesiv fata de fosti angajati care ulterior expirarii contractelor cu Agentia au publicat diverse lucrari memorialistice, fara autorizarea acesteia. Astfel a procedat cu: Philip Agee, care a publicat "Inside the company: CIA Diary" (in interiorul companiei - jurnal CIA); Frank Snepp, autorul cartii "Decent Interval", despre rolul CIA in Vietnam; John Stockwell, autorul cartii "In Search of Enemies - a CIA story" (In cautare de dusmani - o poveste a CIA), referitoare la incursiunea CIA in Angola; Victor Marchetti, autorul cartii "The CIA and the Cult of intelligence" (CIA si adoratia pentru informatii secrete).
In procesele intentate autorilor, CIA a obtinut sume importante reprezentand contravaloarea dreptului de autor sau unele penalizari. Inclusiv fostul director al Agentiei, William Colby, a fost penalizat cu 10.000 dolari pentru publicarea in Franta a cartii sale "Honorable men: my life in the CIA" (Oameni onorabili: viata mea in CIA) intr-o versiune ce cuprindea si pasaje cenzurate de Agentie.
Amintim ca CIA a finantat o lunga perioada de timp posturile de radio "Free Europe" (Europa Libera) si "Radio Liberty" (Radio Libertatea). Din 1973 finantarea acestora a trecut din sarcina directa a Agentiei pe o filiera neintermediata la bugetul Departamentului Finantelor.
Exemplificarile extrase din lucrarea ziaristului britanic ne confera posibilitatea comensurarii utilizarii presei si editurilor la perioada respectiva, dar si premisele de pe care putem imagina dimensiunile si complexitatea fenomenului in contextul destramarii sistemului socialist, a disparitiei echilibrului geostrategic bipolar. In plus fenomenul globalizarii si, mai ales, progresul tehnologic fara precedent din sfera mediatica confera serviciilor secrete noi posibilitati de propaganda si diversiune pe coordonatele impuse de interese politice, economice, militare, etc. In contextul razboiului din Golf, din fosta Iugoslavie, din Afganistan si Irak s-a vorbit frecvent de razboiul psihologic, in care media controlata si manevrata de serviciile speciale a avut un rol major.
Suntem convinsi ca in prezent, in contextul evenimentelor majore aflate in derulare, pe fondul eforturilor de edificare a unor noi echilibre geostrategice, in care asigurarea resurselor energetice si a resurselor vitale partajeaza interese ce tind sa intre in coliziune, se deruleaza permanent razboaie mediatice si diversiuni propagandistice cu aportul consistent al mediei controlate de serviciile secrete. Dovezile consistente ale acestei realitati, plina de "caderi radioactive", vor fi devoalate peste decenii. Pana atunci insa in sarcina noastra ramane datoria de a opta in raspuns la dilema din debutul articolului prezent.
In Romania, pe fondul puternicei aversiuni fata de caracterul cvasipolitizat al vechilor structuri secrete, ancorate in perpetuarea ideologiei comuniste si promovarea cultului ceausist prin toate filierele mediatice, dilema mentionata a generat preponderenta pozitiei ce se pronunta impotriva utilizarii oricaror posibilitati de acoperire si/sau de investigare operativa proprii mass-media de catre serviciile speciale actuale. Exponentii radicali ai acestei pozitii cer includerea in legile sigurantei a unor interdictii (si sanctiuni in consecinta) de recrutare si/sau insinuare a ofiterilor acoperiti ori a surselor umane in mass-media, ori de plasare in acest domeniu a institutiilor de acoperire. Se apreciaza ca numai astfel se poate ajunge la curatirea totala a presei de vectorii unor pozitii partinice si, pe cale de consecinta, la o presa obiectiva, permanent aflata numai in slujba cetateanului. Fara a ignora posibilitatea unor pericole, relative la manipulari si actiuni propagandistice ce pot fi induse, coordonate si efectiv derulate de serviciile secrete, din ratiuni ce nu pot fi devoalate intr-un moment sau altul, dictate de interese operative majore, interzicerea "de plano", sub sanctiune juridica, a dreptului serviciilor secrete de investigare a mass-media, ar fi potrivnica intereselor statului si societatii in ansamblu. Interdictia ar plasa mass-media pe o pozitie discriminatorie in raport cu celelalte domenii de activitate, in afara zonei de protectie asigurata de serviciile secrete, in conditiile in care, traditional, mijloacele de informare in masa au fost si raman tinte prioritare ale structurilor speciale straine.
Ca urmare, chiar daca niciodata si nici in prezent, Romania nu si-a propus derularea de razboaie mediatice, psihologice, imagologice in spatii externe, plasarea mass-media proprii intr-o zona juridica in care accesul serviciilor secrete nationale ar fi interzis ar vulnerabiliza-o fata de vectorii propagandei si diversiunii, abil derulate de servicii speciale externe din state ce vizeaza interese concurentiale, si, posibil, chiar inamicale. O interdictie transanta a accesului serviciilor secrete nationale in sfera mediatica i-ar diminua drastic valentele operative necesare indeplinirii sarcinilor de protectie care le revin in celelalte domenii de activitate, cu implicatii defavorabile in ansamblul securitatii nationale.
Alina Gh. GRIGORE
Asociatia pentru securitate si cooperare regionala ALIANTA