Lecturi la tava - "Jurnalul lui Carol I" Ce frumos le rezolva timpul pe toate! La inceputul anilor a€™90, pe cand regele Mihai era intors de la Otopeni ca un intrus infernal, iar bruma de octogenari vlaguiti care strigau cu diverse ocazii "monarhia salveaza Romania" (la trista paritate cu multimile scandatoare de "IMGB face ordine") erau priviti ca niste ciumati fatalmente eliminabili, orice aparitie editoriala legata de istoria monarhiei romanesti era receptata ca o adevarata victorie.   Cartile-dialog ale regelui Mihai cu Mircea Ciobanu, albumele regale aparute la Humanitas o data cu memoriile reginei Maria, ale Reginei Ana si Principesei Ileana ori cartile lui Arthur Gould Lee, Guy Gauthier, Paul Lindenberg, Eugen Wolbe, apoi suita de monografii semnate de Ioan Scurtu s.a.m.d. - fiecare a insemnat o bresa in zidul ignorantei, indiferentei si relei credinte cvasigenerale. Astfel incat acum, dupa ce la "Mari romani" Carol I era la un pas sa-i castige locul de frunte lui Stefan cel Mare, iar Pelesul si Savarsinul au revenit familiei regale cu un firesc stupefiant in ochii celui familiarizat cu fobia fesenista la monarhie din deceniul trecut, aparitia primului volum (1881-1887) din Jurnalul  lui Carol I la Polirom (editie si traducere de Vasile Docea) a prilejuit un eveniment de-o reconfortanta naturalete.  O carte interesanta intai de toate pentru istorici - plina cu inventarul audientelor, proiectelor de lege, aniversarilor, deplasarilor, onorurilor, vizitelor, inspectiilor, petrecerilor, bolilor, febrelor si intrigilor preelectorale parlamentare si guvernamentale etc. - dar din care si cititorul obisnuit are de tras varii foloase. Mai intai, detalii picante de istorie mica, de la suferintele periodice ale Reginei Elisabeta, notate cu scrupulozitate medicala (nu doar durerile de dinti si traditionalele migrene ale high life-ului de pretutindeni, dar Carol ii inregistreaza o data chiar si... menstruatia), pana la constatarea "descompunerii" in care se afla, rezulta de aici, inca de prin 1882 Partidul Conservator, de unde si conlucrarea eficienta cu Ion Bratianu, un om pretuit la fel de vizibil si intens precum Mitita Sturdza, trecand prin semnalarea intrigilor rusesti, a tribulatiilor sentimentale de la Curte, a preocuparilor pentru statutul domeniilor regale, prin inregistrarea sobra a deceselor, ori prin surprinzator de desele partide de biliard, seara, la Peles, in compania... bardului Vasile Alecsandri.  Dar mai apoi este vorba de, cum sa-i spun, meteodependenta regelui. Nu este parte din zi careia autorul sa nu-i noteze cu, as zice, maniacala fidelitate specificul si evolutia, in asa fel incat, la urma, ramai cu impresia ca regatul Romaniei n-o ducea decat din arsita in furtuna, din seceta in inundatii, din nameti cat bradul in puhoaie cat casa, cu recolta invariabil compromisa etc. Dincolo de disciplina nativa si cultivarea asidua a alurii teuton-militaroase, fascinatia meteorologica a lui Carol I denota o halucinanta preocupare pentru detalii, dar si un ascutit simt estetic prin care este filtrat inclusiv peisajul (contextul domestic, habitatul, tesutul urban in genere). Ce personaj princiar, sau, mai rau, ce politician de astazi ne-ar mai indulci cu atari notatii: "enorm de umed. Mestecenii nu au inverzit inca", "...plecat cu Elisabeta la Mitropolie. Durat trei sferturi de ora. Biserica patrunsa de igrasie", "...seara minunata, stele cazatoare"! Dar si: "inspectat trupele din Focsani, manuire si defilare, enorm de murdar". Sau: "plimbare cu trasura pana dincolo de Baneasa, patru cai, cald, dar foarte murdar..." Un personaj de (re)descoperit.   ,,Simbata, 3 septembrie. Vreme intunecata, furtuna, ceva ploaie. Cura. Ora 11 plecat cu trenul special la Cocorasti, dincolo de Campina. Nori frumosi pe cer, care se indreapta spre Sinaia. Dejun cu ofiterii. Izbucneste furtuna. Dupa aceea vreme minunata. Manevre, foarte cald. Ora 5 din nou spre Sinaia, acolo foarte rece. Seara scris." Carol I al Romaniei, 1881