Teodor Mazilu 1896-1913   Apa de la baie - asa cum se intampla uneori - nu voia sa curga; ma si pregateam sa-i fac o scena mecanicului. Ispita unui protest temperat, plin de nobil venin, se dovedea mai mare decat ispita unui dus.  Brusc insa, apa a inceput sa curga, si-mi dadeam seama cu nesfarsita tristete ca pierdusem ocazia de a dejeni un om. Am fost silit sa renunt la criza mea de violenta pe care mi-o pregatisem cu atata grija.  Din nefericire, adeseori nevoia noastra de a ne indigna, de a reprosa cuiva una sau alta devine o necesitate fundamentala. Sunt copii care renunta la mancare numai ca sa creeze parintilor o stare de culpabilitate. Placerea de a jigni pe cineva poate sa intreaca placerea starnita de cele mai firesti instincte. Din pricina acestui violent egocentrism, relatiile dintre oameni se degradeaza. Cand interesul biologic sau sentimental se stinge, fiinta candva draga ne apare ca o fiinta straina, noi investim lirism numai in ceea ce ne convine si aduce un profit imediat. Profitul pe care-l aveam ne crea iluzia unei relatii ideale.