Limitat in miscarile sale este, din aceasta cauza, in primul rand Guvernul; limitat este insa si cel care, substituindu-se Guvernului, vrea sa-si asume rolul dificil de presedinte-jucator. Este cazul presedintelui Traian Basescu. De aici rezulta un pericol permanent de blocaj. Un asemenea pericol nu cunoaste un presedinte "nejucator". Acesta are mana aproape libera, inclusiv ca sef de partid, cand este cazul, desigur. Daca presedintele jucator - avand rol de actor in actul de guvernare - se apuca, insa, sa practice si o diplomatie de partid, inevitabil este ca, la un moment dat, itele de partid sa se incurce cu ale guvernarii.
Urmeaza un exemplu...
Ziarele au facut cunoscut zilele acestea ca asa-zisul "Grup de la Cluj" - o disidenta in devenire din PSD - ar fi pe punctul sa-si institutionalizeze apropierea de Partidul Democrat. Suspiciunile au crescut dupa ce, in ultimul sau interviu, domnul Basescu a laudat grupul clujean spunand ca "sunt oameni cu care se poate sta la discutii" - o incercare evidenta de subminare a domnului Mircea Geoana, presedintele PSD, sustinator al aliantei cu liberalii.
Fenomenele de dezintegrare se amplifica, pare-se; cinci filiale PSD din Oltenia s-au organizat in "Grupul Oltenia", un fel de replica a celui de la Cluj - marind, de buna seama, bresa potentiala in trupul PSD-ului.
Efectul acestor manevre nu poate fi decat esecul si accentuarea politicianismului; se adauga "dubla masura practicata de unii comentatori politici (la care se referea deunazi Ioana Lupea in "Evenimentul Zilei"): imoralitate politica atribuita sistematic lui Tariceanu, grosolanie rezervata lui Basescu. Pe drept sau pe nedrept, dar in esenta generatoare de confuzie in lant.
De manevra politica n-au fost straini nici politicienii vechii Romanii... Dar s-au ferit sa cumuleze functiile elective cu intriga politica... Nu de alta, dar riscau sa piarda electoratul...